Rostopasca, leacul tău în peste 100 de afecţiuni

Conţine alcaloizi, sparteină, vitamina C, ulei volatil, flavonoizi, saponoide, săruri minerale, compuşi care o recomandă în tratamentul a peste o sută de afecţiuni. Printre cele mai importante se numără colicile biliare, dischinezia biliară, acneea, eczemele, enterocolitele, hepatitele acute şi cronice. Rostopasca poate fi un bun remediu şi în tratamentul leucemiei. Ştiai că, în cazul cancerelor hepatice, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor? 4 moduri de preparare

De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, tulpina, frunzele şi florile. Înfloreşte din aprilie până în septembrie şi se culege numai în zilele însorite.

Pe vreme ploioasă, rostopasca se închide la culoare, iar principiile sale active se pierd. În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie şi cataplasmă. Iată cum le poţi prepara!

1. Obţinerea pulberii de rostopască se face prin măcinarea tulpinilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă închise ermetic, care se ţin în spaţii răcoroase, nu mai mult de trei săptămâni.

2. Ca să prepari tinctura de rostopască ai nevoie de un borcan cu capac, de aproximativ 15 linguri de pulbere şi 400 de ml alcool alimentar de 60º. Se amestecă toate, se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat 14 zile, după care se filtrează. Se păstrează la întuneric timp de un an, deoarece după această perioadă îşi pierde proprietăţile.

3. Infuzia de rostopască se prepară astfel: se pun 4 linguri de plantă uscată mărunţită în 500 ml apă şi se lasă să stea opt ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit şi se strecoară din nou. Se amestecă apa lăsată de la prima filtrare şi cu lichidul fiert şi răcit de la a doua şi se obţine aproximativ 1 l de infuzie, care se utilizează în special pentru tratamente externe.

4. Pentru cataplasmele cu rostopască, se lasă două ore într-un vas cu apă caldă câteva frunze mărunţite de plantă, apoi se aplică pe locul afectat. Se acoperă cataplasma cu un tifon şi se lasă să acţionze timp de o oră.

Rostopasca este hematopoetică, adică ajută la formarea sângelui, de aceea se recomandă în tratamentul leucemiei. Se face un amestec din urzici, mlădiţe de soc şi rostopască, 2 linguriţe de plante uscate la 250 ml apă clocotită şi se beau 2 l pe zi.

În bolile hepato-biliare, cum este hepatita cronică şi dischinezia biliară, se utilizează tinctura de rostopască. De 3 ori pe zi se consumă 10 picături de tinctură.

În tratamentul gastritei se recomandă consumul a câte 10 picături de tinctură, de 4-6 ori pe zi.

Hemoroizii se pot vindeca tot cu ajutorul acestei plante. Se beau cu înghiţituri mici 2-3 căni cu infuzie în fiecare zi.

Bătăturile, dar şi tumorile maligne de piele se pot trata cu ajutorul compresiilor cu infuzie şi suc de rostopască. Pentru cataractă şi petele de pe cornee, sângerarea retinei şi a dezlipirii de retină se recomandă sucul de rostopască. Se ia o frunză de plantă, se spală, iar tulpina ei se presează cu degetele până iese un lichid de culoare portocalie. Cu sucul extras se unge pleoapa înspre coada ochiului.

Psoriazisul este altă afecţiune ce poate fi vindecată cu rostopască. Se consumă infuzie de plantă şi se pudrează zilnic locul afectat cu pulberea de rostopască.

Eczemele se pot vindeca dacă faci un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 15 g vaselină, la care se adaugă 10 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile şi se pansează. Pansamentul trebuie să stea 2-3 zile, după care se poate schimba, repetându-se procedeul până la vindecarea eczemelor.

Negii pot fi „şterşi“ de pe piele tot cu suc de rostopască. Se aplică lichidul pe suprafaţa afectată, tamponând uşor, de mai multe ori într-un minut, şi se lasă să acţioneze lichidul în profunzime. Se repetă în fiecare dimineaţă şi seară. În cel mult o lună şi jumătate de tratament negii vor dispărea.

Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.

Din cauza alcaloizilor în număr mare din conţinut, rostopasca devine extrem de toxică dacă este depăşită doza recomandată. Indiferent de afecţiune, nu se poate administra de către un adult care cântăreşte 75 de kilograme mai mult de 4 g de plantă uscată în fiecare zi. Depăşirea dozei recomandate duce la complicaţii precum gastroenterită, tuse, probleme de respiraţie, spasme digestive, halucinaţii şi tulburări cardiace. Nu se recomandă copiilor sub 12 ani.