Leacul cunoscut ca oţetul celor patru hoţi este un remediu naturist despre care se spune că ar fi fost descoperit şi folosit în timpul epidemiei de ciumă. Timp de secole, a fost folosit ca tonic pentru sănătate, căci are proprietăţi antibacteriene, antivirale, antiseptice şi antifungice. În plus, întăreşte şi sistemul imunitar.

Legenda spune că în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XVIII-lea, un grup de tâlhari jefuiau casele şi mormintele celor bolnavi sau decedaţi de această molimă. Deşi intrau în contact cu ciuma, hoţii nu se îmbolnăveau. Secretul lor? Un tonic din ierburi ce a devenit cunoscut drept „oţetul celor patru hoţi“. Când autorităţile i-au prins pe tâlhari, aceştia au fost de acord să ofere reţeta oţetului, în schimbul libertăţii. Astfel, ingredientele şi modul de preparare au fost scrise pe hârtii şi postere, lipite pe zidurile oraşelor europene lovite de ciumă.

De-a lungul anilor, au apărut mai multe variante ale reţetei. Cea originală, însă, a inclus mai multe ierburi şi rădăcini îmbibate zile întregi în oţet de vin alb. Oamenii de ştiinţă cred că preparatul a funcţionat împotriva ciumei deoarece a respins insectele, inclusiv puricii, care răspândeau boala.

Reţeta originală

Chimistul şi academicianul francez René-Maurice Gattefossé a publicat reţeta originală, găsită pe unul din zidurile Marsiliei, oraşul unde a izbucnit „Moartea Neagră“. În cartea sa din 1937 (Gattefossé’s Aromatherapy), reţeta este astfel:

„Luaţi 3 halbe de oţet de vin alb puternic, adăugaţi o mână de pelin, dulce de pajişte, maghiran sălbatic şi salvie, 50 de cuişoare, 2 uncii de rădăcini de campanulă, 2 uncii de angelică, rozmarin şi sămânţa lui Horus (marrubiu) şi 3 măsuri mari de camfor. Puneţi amestecul într-un recipient timp de 15 zile, strecuraţi şi sigilaţi apoi sticla. Utilizaţi-l frecându-l din când în când pe mâini, urechi şi tâmple, atunci când vă apropiaţi de o victimă a ciumei“.

Versiuni moderne

Cu timpul, au apărut şi alte versiuni ale reţetei, fiecare dintre ele conţinând 4 ierburi de bază, câte una pentru fiecare hoţ, plus usturoi, un puternic antiviral şi antibacterian, toate infuzate în oţet de mere. Cele 4 ierburi includ rozmarinul, care este antibacterian, anticancerigen, antioxidant şi antiinflamator. O a doua plantă este salvia, cunoscută pentru ameliorarea tulburărilor digestive, bronşită, tuse şi dureri în gât datorate inflamaţiei. Flavonoizii şi compuşii din salvie au puternice proprietăţi antioxidante şi antibacteriene. A treia „iarbă” este cimbrul. Datorită fenolilor timol şi carvacrol, cimbrul are cel mai ridicat nivel de antioxidanţi din orice plantă. Timolul este un antimicrobian şi antibacterian dovedit, care este eficient împotriva infecţiilor cu stafilococ, E.coli şi salmonella. La acestea se adaugă boabele de ienupăr. Studiile arată că ienupărul posedă, printre altele, proprietăţi antiinflamatoare, antimicrobiene şi antibacteriene. La toate acestea se pot adăuga scorţişoară, cuişoare şi alte plante sau arome.

Cum se prepară

Pentru a prepara propriul oţet al celor patru hoţi, ai nevoie de: 1 căpăţână de usturoi, cu bulbii curăţaţi şi zdrobiţi; câte 2 linguri de cimbru, salvie şi rozmarin, tocate mărunt; 2 linguri de boabe de ienupăr zdrobite; opţional, poţi adăuga puţină scorţişoară, cuişoare, nucşoară, ardei iute, mentă, ghimbir sau boabe de piper; 40 ml de oţet de mere.

Pune toate ingredientele într-un borcan curat şi acoperă-le cu oţetul de mere. Sigilează borcanul şi lasă-l lângă o sursă de căldură - la soare sau lângă un radiator călduţ, 2-4 săptămâni. Strecoară apoi conţinutul, pune oţetul curat într-o sticlă şi sigileaz-o. Specialiştii recomandă folosirea unei linguri din acest remediu diluată într-un pahar cu apă, pe zi. Pentru copii se diluează doar o linguriţă într-un pahar cu apă. Alternativ, poţi folosi o lingură din acest oţet în salate.