Hepatita şi sarcina: ce precauţii se impun

Există numeroase frământări pe care le are gravida cu hepatită, cea mai importantă fiind cea legată de riscul de a transmite boala copilului.

În cazul în care gravida este diagnosticată cu hepatită, sarcina nu va afecta evoluţia bolii, iar cu câteva măsuri preventive, există riscuri minime ca fătul să contracteze virusul hepatitic. Cu toate acestea, analizele prenatale şi cele din timpul sarcinii sunt necesare pentru a îndepărta orice risc.

Hepatita A

Cunoscută şi sub denumirea de „boala mâinilor murdare“, hepatita de tip A are o răspândire largă şi se transmite prin obiectele, apă şi alimente contaminate. La nivel mondial, 1 din 1.000 de gravide sunt purtătoare ale acestei boli. În cazul gravidei care face boala, fătul are riscuri minime să contracteze virusul. Pentru a-l proteja, mama trebuie să primească imunizare şi să i se administreze imunoglobuline. Dacă gravida are o sarcină grea, virusul hepatitic A poate agrava situaţia , producând avort spontan sau naştere prematură.

Hepatita B

În cazul în care gravida este purtătoare a virusului hepatitic B, bebeluşul va primi imunoglobulina specific umană şi vaccin în primele 24 de ore după naştere pentru a nu contracta boala. Ulterior, imunizarea trebuie repetată la 2, 4 şi 6 luni. În general, peste 95% dintre copiii vaccinaţi la naştere împotriva hepatitei B sunt protejaţi de această afecţiune.

Copiii ai căror mame sunt purtătoare ale virsului hepatic B sunt sănătoşi, fără probleme congenitale, însă se pot naşte cu o greutate mai mică.

De asemenea, copilulu imunizat poate fi alăptat de către mama infectată cu virus.

Hepatita C

În timpul sarcinii, este interzis tratamentul cu Interferon sau Ribavirină deoarece poate influenţa negativ sănătatea bebeluşului. De asemenea, nici alăptarea nu este indicată la femeile care urmează un astfel de tratament. După naştere, se impune reluarea tratamentului. Se consideră că riscul de transmitere a bolii către făt este de 5%, deoarece anticorpii materni oferă protecţie copilului.

Complicaţii posibile

Deşi sarcina are în mod normal o evoluţie normală, chiar dacă mama este infectată cu virusul hepatic, există şi cazuri în care ficatul suprasolicitat poate să influenţeze negativ sănătatea gravidei. În aceste sens pot apărea:

• litiaza biliară – la nivelul veziculei biliare se formează calculi care provoacă icter, colici, febră şi vomă. În funcţie de cât de gravă este boala, medicul specialist va stabili tipul de tratament.
• -colestaza de sarcină – se manifestă prin mâncărimea palmelor şi a tălpilor, în special în ultimul trimestru de sarcină. Pruritul va dispărea după naştere.
• ficatul gras acut – poate apărea în săptămânil 35-36 de sarcină şi se manifestă prin greaţă, vomă, dureri abdominale, febră, icter, sângerări digestive. Boala poate avea repercusiuni destul de grave, deoarece pune în pericol viaţa mamei şi a copilului.

Sfatul specialistului

Dr. Monica Pandrea, medic primar în obstetrică-ginecologie, Donna Medical Center, Bucureşti

Hepatita de tip A nu modifică evoluţia sarcinii, transmiterea de la mamă la făt este rarisimă, iar sarcina nu agravează boala decât în cazul femeilor subnutrite. Evoluţia hepatitei A este întotdeauna favorabilă.

Aproximativ 90% dintre hepatitele de tip B sunt asimptomatice, deci pot trece neobservate şi pacienta află întâmplător că este infectată cu virusul hepatitic B. Riscul de transmitere materno-fetală depinde de vârsta sarcinii. Astfel, în primele săptămâni de sarcină riscurile sunt zero, iar în trimestrul al III-lea cresc până la 80-100%. Majoritatea nou-născuţilor infectaţi cu virus B fac forme asimptomatice de hepatită în primele 3 luni de viaţă şi rămân purtători cronici de antigen HbS. Aproximativ 40% dintre copiii infectaţi la naştere vor evolua pe parcursul vieţii spre hepatită cronică şi ciroză hepatică. Profilaxia hepatitei B se poate face cu imunoglobuline şi cu imunizare.