De ce apar pierderile de memorie?

Odată cu înaintarea în vârstă, unele celule ale creierului mor şi nu sunt înlocuite cu altele noi. De asemenea, organismul nu mai produce suficiente substanţe chimice de care creierul are nevoie pentru a funcţiona în parametri optimi. Astfel pot apărea pierderi de memorie pe termen mai lung sau mai scurt.

Acestea nu sunt motiv de îngrijorare, dacă sunt temporare, fără să afecteze viaţa de zi cu zi a persoanei respective. Oricui i se poate întâmpla să uite unde a pus un obiect, numele unei persoane ori data de naştere a unui prieten. Totuşi, dacă e vorba de o amnezie (pierderea capacităţii de memorizare a informaţiei şi de reamintire a informaţiei înmagazinate) subită ori permanentă, aceasta poate fi un simptom al unei boli ori leziuni cerebrale şi este cazul să se ia măsuri.

Alzheimer este o boală care afectează zone ale creierului ce controlează memoria, inteligenţa, capacitatea de judecată, limbajul şi comportamentul. De multe ori poate duce la demenţă (pierderea capacităţilor intelectuale şi sociale). La început, se manifestă prin pierderi treptate ale memoriei. În al doilea stadiu, se degradează memoria pe termen scurt – pacienţii nu-şi mai amintesc evenimente foarte recente şi reţin greu informaţii noi. Boala Alzheimer debutează în general înaintea vârstei de 60 ani, dar în cazuri foarte rare, chiar de la 30 ani. După 65 de ani, incidenţa bolii variaza între 1 şi 5,8%. Ea creşte odată cu vârsta, ajungând la 10% dupa 85 de ani. În prezent, nu există un tratament care să o vindece, dar se fac studii şi cercetări care să amelioreze viaţa pacienţilor.

Demenţa este un proces patologic, care include în primul rând tulburări de memorie, printre altele. În general, se înrăutăţeşte cu timpul, dar poate progresa lent, în câţiva ani, sau mai rapid. Dificultăţile în rememorarea evenimentelor recente este unul dintre cele mai clare semne ale demenţei. La acesta se adaugă nerecunoaşterea persoanelor sau a locurilor familiare, probleme cu limbajul, halucinaţii. Unele cazuri de demenţă pot fi tratate, altele însă nu se mai pot vindeca, ci doar ţine sub control cu medicamente. În jurul vârstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au demenţă.

În stadiile finale ale bolii Parkinson apar confuzia şi pierderea de memorie similare celor din primele stadii ale bolii Alzheimer. Persoana respectivă nu poate răspunde repede la întrebări simple şi reuşeşte cu greu să-şi amintească anumite evenimente. Neuronii dintr-o anumită zonă a creierului se deteriorează permanent, fapt care duce la probleme în mişcările corpului. 25-30% dintre pacienţii cu Parkinson dezvoltă demenţă. Simptomele acestei afectiuni apar de obicei la persoane cu varste intre 50 si 60 de ani. Afectiunea evolueaza lent si uneori poate trece neobservata de familie, de prieteni si chiar de persoana in cauza

Consumul pe termen lung al anumitor medicamente, cum ar fi cele tranchilizante (anxiolitice, hipnotice), prescrise în general în bolile psihiatrice, poate duce la tulburări sau pierderi de memorie. Persoana respectivă nu-şi mai aminteşte diverse evenimente din trecut şi nu mai poate fixa amintirile noi.