Aşa te vindeci de fracturi fără sechele

Fracturile de care suferă persoanele în vârstă se vindecă mai greu deoarece procesul de sudare osoasă încetineşte după vârsta de 35 de ani. Durerile, amorţelile şi metosensibilitatea se pot prelungi luni de zile şi, în unele cazuri, pot rămâne permanente după sudarea oaselor.

Osteoporoza, principala cauză

Dupa vârsta de 35 de ani pierderea de ţesut osos depăşeşte depunerea. Iar când acest proces se accelerează, oasele devin tot mai fragile şi structura lor se aseamănă tot mai mult cu a unui burete care are găuri mari în interior. Mai grav este faptul că osteoporoza nu produce în primă instanţă dureri şi că oasele se deteriorează treptat, fără niciun simptom evident. În aceste condiţii este recomandat să cunoşti factorii de risc în privinţa osteoporozei şi, dacă prezinţi riscuri, să ceri medicului realizarea unei analize simple numită densiometrie osoasă. Specialiştii avertizează că decalcifierea oaselor care conduce la osteoporoză se produce mai frecvent în cazul femeilor (de patru ori mai multe femei suferă de osteoporoză comparativ cu bărbaţii).

Chirurgia scurtează recuperarea

Potrivit specialiştilor există două modalităţi de abordare a fracturilor: tratamentele conservatoare care presupun repaos şi imobilizare în gips, sau cel chirurgical, care reduce la jumătate recuperaera după intervenţie. „În cazul chirurgiei nu mai este necesară imobilizarea prelungită. De aceea, articulaţiile îşi revin mai rapid, la fel şi muşchii, deoarece nu se mai atrofiază şi conduc la refacerea mai rapidă după fracturi”, spune profesorul Gheorghe Popescu, şeful secţiei de ortopedie a Spitalului de Urgenţă Floreasca.

În cazul fracturilor vertebrale, medicul poate recomanda imobilizarea în corsete speciale pentru perioade de până la două luni. Însă, dacă medicul va constata că presiunea produsă de vertebra fracturată lezează nervii şi există risc de paralizii, deformări osoase sau artroze, se recomandă intervenţia chirurgicală pentru a evita vindecările cu sechele. „Artrozele şi durerile puternice care rămân şi după sudarea osului sunt principalele riscuri pe care le prezintă vindecarea deficitară a fracturilor vertebrale”, explică profesorul Popescu.

În cazul fracturilor de pumn, medicii recomandă imobilizarea oaselor în gips, iar atunci când există riscul de vindecare cu sechele se recomandă intervenţia chirurgicală. În cazul fracturilor de şold, o soluţie constă în protezare, adică montarea unei proteze de şold. Acest lucru se poate realiza doar prin intervenţie chirurgicală.

Detectarea osteoporozei previne fracturile

„Majoritatea fracturilor vârstnicilor sunt cauzate de osteoporoză, cele mai frecvente fiind cele de la nivelul vertebrelor, fracturile de şold şi cele de pumn”, explică profesorul Georghe Popescu. Prin urmare toate aceste fracturi pot fi evitate dacă scăderea densităţii osose este observată la timp şi dacă se intervine cu tratamente de menţinere care implică medicaţie specifică, alimentaţie bogată în calciu şi exerciţiu fizic.

Tratează-ţi deficitul de calciu!

Potrivit profesorului Popescu, suplimentele cu calciu nu ajută la vindecarea oaselor. În schimb, dacă există un deficit dovedit prin analize, bolnavul trebuie să-şi trateze problema pentru ca ţesutul osos să se poată reface în mod normal. De asemenea, pacientul trebuie să respecte perioada de imobilizare, diferită în funcţie de tipul fracturii şi de locul de producere a acesteia. După această perioadă, medicii recomandă reluarea activităţii fizice şi urmarea unor şedinţe de kinetoterapie. În acest fel se reface musculatura care a suferit de atrofiere şi de asemenea, se reface ţesătura nervoasă şi vasculară, necesare unei vindecări fără consecinţe pe termen lung.