Totul despre îngrijirea dinţilor în sarcină

Creşterea nivelului de hormoni din timpul sarcinii face ca gingiile să se umfle sau să sângereze mai uşor, şi anumite alimente, pe care femeia însărcinată le pofteşte, îi pot cauza iritaţii gingivale. De aceea, intervenţiile stomatologice (de prevenire) sunt esenţiale, mai ales pentru a evita infecţiile orale, ce pot duce la complicaţii ale sarcinii. Ce trebuie să ştii

Sarcina aduce cu sine şi anumite probleme dentare la unele femei, printre care gingivita şi un risc crescut al dezvoltării cariilor. În cele 9 luni, nivelul crescut al hormonilor (progesteronul) poate afecta şi influenţa răspunsul organismului la placa bacteriană (stratul de germeni de pe dinţi), deci, o atenţie mai mare acordată igienei la domiciliu, plus controalele regulate la medicul dentist îţi vor garanta sănătatea dinţilor pe tot parcursul sarcinii.

Sarcina nu va deteriora în mod cert dantura, însă, dacă aportul de calciu al mamei este inadecvat, organismul ei „va fura” din rezervele oaselor şi din dinţi pentru a oferi calciul necesar fătului pentru a creşte. Această pierdere de calciu se reface după oprirea alăptării.

Ştiai că?

Naşterile premature pot fi declanşate de boala parodontală, o infecţie cronică a gingiilor?

problemele gingivale

vărsăturile aferente perioadei

pofta de alimente dulci

Hormonii asociaţi sarcinii pot sensibiliza gingiile femeilor însărcinate, cauzând:

- gingivită (inflamarea gingiilor) - poate surveni, cel mai adesea, în timpul celui de-al doilea trimestru de sarcină. Simptomele includ inflamarea şi sângerarea gingiilor, în special în timpul periajului, afecţiunea fiind mai frecventă în timpul lunilor a doua şi a opta de sarcină.

- boala parodontală – nediagnosticată sau netratată, în timpul sarcinii, se poate agrava, ducând până la pierderea dinţilor. Aceasta se manifestă prin inflamarea gingiei sau retragerea acesteia de pe dinţi şi apariţia unor „buzunăraşe” între dinte şi os.

Sfat CS

Dacă tu şi partenerul aţi decis că vă doriţi un copil, consultă-te şi cu medicul stomatolog. Este mult mai convenabil ca anumite proceduri stomatologice să aibă loc înainte de a concepe.

În cele 9 luni de sarcină, când vine vorba de plombe sau de montarea unor coroane, acestea ar trebui rezolvate la timp, pentru a reduce riscul infecţiilor. În restul cazurilor, intervenţiile se vor face în cel de-al doilea trimestru.

Odată ajunsă în cel de-al treilea trimestru, statul pe scaunul stomatologic, întinsă mult timp pe spate, ar putea fi dificil. Amână toate lucrările considerate inutile până după naştere. Cu toate acestea, urgenţele de tipul obturaţiilor de canal sau extracţia unor dinţi nu trebuie trecute cu vederea!

Există numeroase polemici privind posibilele efecte adverse asupra fătului în curs de dezvoltare ale medicamentelor folosite în timpul intervenţiilor stomatologice. Lidocaina (xilina) este cea mai frecvent utilizată în lucrările dentare, însă nu prezintă risc, deoarece nu ajunge să traverseze placenta după administrare.

În anumite proceduri, cantitatea de anestezic administrat va trebui redusă cât mai mult cu putinţă, suficientă însă, pentru a putea suporta durerea. În momentul în care te simţi confortabil, cantitatea de stres este redusă, şi deci, şi cea a fătului.

Antibioticele, care previn sau tratează infecţiile, de genul penicilină, amoxicilină şi clindamicină, intră în categoria B de siguranţă în timpul sarcinii, şi pot fi prescrise de medicul tău stomatolog.

Radiografiile de rutină, pe care le-ai face, în mod normal, în timpul analizelor anuale pot fi, de obicei, amânate până după naştere. Razele X sunt necesare diagnosticării, numai dacă situaţia este una de urgenţă. Conform Colegiului de Radiologie, nici o expunere (în parametri normali) la raze X nu reprezintă o radiaţie suficient de importantă pentru a afecta în vreun fel embrionul în curs de dezvoltare sau fătul.

În ceea ce priveşte dezvoltarea organelor fetale, aceasta are loc în timpul primului trimestru, când ar fi indicat să eviţi orice potenţiale riscuri. Lucrările neconsiderate urgente, din al treilea trimestru, sunt de obicei amânate până după naştere, asta pentru a evita riscul de travaliu prematur şi timpul petrecut pe spate al viitoarei mămici.