De ce este importantă îngrijirea perineului

Naşterea naturală solicită la maximum perineul, motiv suficient pentru a-i acorda o atenţie specială. Ideal este ca îngrijirea perineului să se facă încă din timpul sarcinii, astfel el va fi mai puţin traumatizat. Numit şi „muşchi al feminităţii”, perineul este zona situată între anus şi organele genitale.

Muşchi constituit din ligamente şi membrane, perineul este un fel de hamac care susţine intestinul gros, uterul şi vezica urinară. Imaginează-ţi cum un raft al unei biblioteci trebuie să suporte un rând burduşit de cărţi. Tot aşa, şi perineul este nevoit să menţină kilogramele acumulate pe parcursul celor nouă luni, dar mai ales uterul, care creşte şi tot creşte până la naştere. Asupra muşchilor perineali se exercită o presiune mai mare în sarcină, iată de ce aceştia se slăbesc.

Punctul culminant în care tonusul perineului este pus la grea încercare este naşterea naturală. Vestea bună este că perineul poate fi „educat” încă din perioada sarcinii. Cu cât sunt mai antrenaţi, cu atât muşchii perineali se vor reface mai repede după naştere. Chiar dacă naşti prin cezariană, tot este nevoie de tonifierea muşchilor perineali. Ce poţi face în timpul sarcinii Exerciţii. Foarte uşor de făcut, exerciţiile Kegel ajută la întărirea şi tonifierea perineului. Avantajul acestora este că pot fi făcute în orice moment şi nu implică un efort fizic care să pună sarcina în pericol. Exerciţiile Kegel presupun încordarea muşchilor perineului, la fel cum se încearcă oprirea urinării sau eliminarea gazelor.

„Exerciţiile Kegel pot fi practicate pe toată durata sarcinii, având ca efect intensificarea circulaţiei perineale, tonifierea şi relaxarea perineului la naştere. Tehnica exerciţiilor constă în contractarea sfincterelor anal, vaginal şi urinar pe expir şi relaxare pe inspir, zilnic câte 3x8 exerciţii”, recomandă moaşa Vania Limban.

Masajul. Din a 34-a săptămână de sarcină, poţi să-ţi masezi perineul, lucru ce va ajuta la evitarea epiziotomiei, tăietura chirurgicală la care medicii recurg pentru a creşte deschiderea vaginală şi pentru a preveni ruptura la acest nivel. Înainte de a începe masajul, goleşte-ţi vezica şi spală-te bine pe mâini (unghiile trebuie să fie tăiate). Stai într-o poziţie cât mai comodă, cu picioarele depărtate şi sprijină-te de o pernă. Aplică puţin ulei de măsline în zona perineului şi pe mâini.

„Tehnica de masaj constă în introducerea degetelor mari în vagin (cca 1 cm); se apasă în jos menţinându-se cca 2 minute. Apoi se practică masajul vaginului, dinspre mijloc spre dreapta şi stânga. Nu este recomandat masajul perineal dacă gravida are un istoric la naşterea anterioră de infecţie vaginală, membrane rupte pematur, travaliu prematur, contracţii uterine, senzaţie de disconfort”, explică moaşa Vania Limban.

La majoritatea femeilor, vindecarea epiziotomiei se produce după o lună. Îţi poţi începe viaţa sexuală la şase săptămâni după naştere, interval după care dispar şi lohiile (secreţii care pot conţine şi firişoare de sânge, mai ales în primele zile după ce ai născut). În perioada lăuziei, este foarte important să menţii o igienă corectă a perineului, care grăbeşte vindecarea tăieturii.

• Usturimea şi umflarea pot fi combătute cu ajutorul compreselor reci.

• În general, perineul trebuie menţinut cât mai uscat.

• Spală zona intimă cu apă şi săpun după fiecare scaun.

• Poartă lenjerie intimă de bumbac.

• Evită alimentele care favorizează constipaţia.

• Pune sub şezut o pernă sau un colac special, disponibil în magazinele de profil, pentru a reduce presiunea asupra tăieturii.

Vania Limban,

moaşă independentă, Active Center

Sarcina afectează perineul

Perineul reprezintă zona musculară situată în structura pereţilor vaginului şi pelvisului. De perineu depinde săntătatea urogenitală şi calitatea vieţii intime a femeii pe parcursul vieţii ei reproductive. Tonusul lui este influenţat de modificările hormonale din perioada de sarcină şi la menopauză, dar şi de afecţiunile şi operaţiile din zona urogenitală. În perioada de sarcină, modificările hormonale, în speţă secreţia de elastină, înmoaie această zonă musculară.

S-a constatat că la prima naştere, dacă perineul este pregătit şi tonifiat în perioada de sarcină, există totdeauna o oportunitate mult mai mare ca el să rămână intact, poate doar cu câteva rupturi minore, fără să fie nevoie de efectuarea epiziotomiei. Acest fapt face şi ca riscul de rupere sau de epiziotomie la naşterile următoare să scadă substanţial.

Moaşele pot oferi mai multe sfaturi legate de îngrijirea perineului.