„Vrea să slăbească deşi n-are motive. Ce-i de făcut?”

Ca mamă, poţi să observi foarte uşor dacă este adolescenta ta nu se mai hrăneşte în mod corect şi sănătos. Semnele cele mai întâlnite sunt slăbirea exagerată, renunţarea la unele mese sau reducerea porţiilor, pe motiv că a mâncat prea mult, dorinţa de a face sport mai mult decât de obicei, pasiunea pentru diete de slăbit.

Pentru a putea depista din vreme aceste semne, creează un obicei ca toată familia să ia măcar o masă pe zi împreună şi rezervă-ţi timp pentru a vorbi cu copiii despre ei, despre pasiunile lor, despre ceea ce-i îngrijorează sau vor să schimbe la ei înşişi.

Dacă observi că fiica ta doreşte să urmeze o dietă, caută să afli care sunt motivele pentru care visează la o modificare a aspectului ei fizic, pentru că adesea cauzele sunt emoţionale. Poţi s-o îndrumi fie către un psihoterapeut, fie către un nutriţionist ori să alegeţi împreună un regim mai puţin strict.

Exemplul mamei o păzeşte de tulburări alimentare

În ceea ce priveşte tendinţa tinerelor de a dori să slăbească mult este important modelul pe care-l oferă mamele lor. În mod natural, fetiţele se raportează la mame pentru a învăţa cum să se comporte ca femeie. Dacă mama va fi mereu la dietă, ea va crede, inconştient, că e ceva ce face parte din comportamentul feminin. Caută să nu te plângi de faţă cu ea de formele tale şi explică-i că este normal să fim diferiţi, să nu ne înscriem toţi într-un tipar. Impunerea unui stil de viaţă sănătos în familie, inclusiv în privinţa dietei, vă va păzi de probleme de sănătate în viitor.

De unde provine dorinţa de a slăbi

Din cauza severităţii părinţilor, unele tinere pot suferi tulburări alimentare, cum sunt anorexia sau bulimia nervoasă. Părerea prietenilor are şi ea o importanţă mare la vârsta adolescenţei, iar tinerele ajung să creadă că, dacă vor fi mai slabe, vor fi şi mai atrăgătoare. De aceea, este greu să accepte că au o problemă de sănătate.

Adolescentele anorexice îşi percep corpul ca fiind mai gras decât în realitate, nu se pot accepta aşa cum sunt şi asta le face să ţină diete drastice, să aibă impresia că oricât de puţin ar mânca, alimentele le fac să se îngraşe. Prin urmare, le sunt afectate nu numai relaţiile cu apropiaţii, ci şi activitatea de zi cu zi. De aceea, este esenţial ca părinţii să observe din timp semnele unei tulburări alimentare şi să ceară sfatul unui medic sau psihoterapeut pentru a se lua măsuri de prevenire a accentuării simptomelor afecţiunii.