O educatoare i-a înapoiat unui copil mărţişorul pe care acesta il dăruise. Motivul? Nu-i plăcea

Pe 1 martie, Ionuţ – căci aşa îl cheamă pe băiat, a mers la grădiniţă cu mărţişoare pentru toate colegele lui, dar a pregătit unul şi pentru doamna eduatoare. Un mărţişor de ciocolată. S-a gândit mămica băiatului că un astfel de mărţişor este mai deosebit şi o să aprecieze că au căutat pentru ea un simbol al primăverii mai deosebit. Avea să afle la finalul zilei cât de mult s-a înşelat.

Ajuns la grădiniţă, copilul - extrem de entuziasmat, s-a dus la doamna educatoare, i-a urat primăvară frumoasă şi a vrut să îi ofere mărţişorul cel dulce. Doamna, în loc să-i întoarcă urarea, i-a spus să-l ia înapoi că ei nu-i place ciocolata, că se aştepta ca părinţii lui să fie mai atenţi cu ea. Totuşi aceasta a fost destul de „amabilă“ spunându-i copilului că îi dă voie să-l mănânce el pe tot. Şi putea să facă acest lucru chiar atunci. Micuţul nu a ascultat-o. La păstrat intact şi i l-a dat mamei lui relatându-i ce s-a întâmplat.

Întâmplarea a făcut să fiu cu mămica puştiului când l-a luat de la grădiniţă şi când acesta i-a povestit nefericitul episod. Puştiul avea ochii umezi şi era atât de trist. Se vedea clar că a plâns. Mămica a întrebat-o pe doamna educatoare a fost totul ok şi aceasta a spus – extrem de zâmbitoare: „sigur că da!“. Însă, Ionuţ i-a spus mamei că doamnei nu i-a plăcut mărţişorul şi i-a povestit mămicăi că după ce şi-a mâncat sandwich-ul şi s-a dus să-şi arunce şerveţelul cu frimituri a văzut că în coşul de gunoi erau mai multe mărţişoare. Micuţul, care nu şi-a putut imagina că doamna le-a aruncat, a înştiinţat dascălul de existenţa acestora acolo, iar ea a dat din umeri nepăsătoare.

Am întrebat-o pe mămică de ce nu vorbeşte cu educatoarea să-i spună cât de rău poate face o astfel de atitudine unui copil, dar mi-a spus (cu o sinceritate debordantă) că Ionuţ mai are de petrecut la grădi doar câteva luni şi discuţia nu ar aduce nimic bun! Ba chiar, doamna ar putea prinde râcă pe copil şi, din această pricină, să-l facă pe micuţ şi cu alte ocazii să se simtă prost. Mi-a dezvăluit chiar că de 8 martie îi va cumpăra doamnei, ca să regleze situaţia, o orhidee şi o geantă. Din afară, mi se pare o atitudine total greşită. Mă bat cu pumnii în piept că eu nu aş proceda niciodată aşa; că de aia nu se schimbă nimic în ţara asta. Apoi, îmi vin în cap ochişorii scumpi ai fetiţei mele şi zâmbetul ei molipsitor şi mă gândesc ce aş face eu concret dacă aş trece printr-o situaţie similară… dacă eu aş încerca să schimb sistemul acesta păcătos punând la bătaie copilul meu! După ce m-am gândit la asta, parcă nu am mai fost aşa de revoltată pe atitudinea prietenei mele, deşi atunci i-am spus că e vina ei pentru ceea ce s-a întâmplat şi că atunci când o să renunţăm să ne mai gândim că este adevărat proverbul „capul plecat sabia nu-l taie“, o să trăim într-un mediu mult mai sănătos. Nu pot să înţeleg de ce doamna nu a aşteptat să plece micuţii acasă şi apoi să facă ce doreşte cu darurile de la aceştia şi de ce a înapoiat mărţişorul dulce băieţelului. Putea să il înapoieze mămicii, în cel mai rău caz. Nu cred că astfel de dascăli au ce să caute în educaţie în 2016. Dar uite că există şi că nu prea contează ce mi-am imaginat eu.

Şi când ne gândim că ne ducem micuţii la grădiniţă să se dezvolte armonios, să înveţe să fie empatici, comunicativi, să scape de timiditate. Cel puţin aşa ni se spune. Şi aşa ajungem să credem. Dar nimeni nu ne spune ce ne facem cu toate frustrările adunate de către micuţi în aceşti primi ani de viaţă chiar de la cei care se presupune că îi ghidează în acest început numit viaţă.

M-am întristat şi mai tare de reacţia unei mămici căreia i-am povestit această întâmplare: „Lasă dragă, nu l-a omorât nimeni. E băiat! Trebuie să fie puternic. Toţi cei mici trebuie să se căleacă. Viaţa nu e deloc roz. Dacă-i ţinem într-un glob de sticlă ce o să facem când o să întâmpine primul hop în viaţă?“. Ştiu de la ea că a avut o copilărie groaznică, plină de urlete şi bătăi. Şi uite aşa îi găsesc şi ei o scuză pentru comportamentul ei.

Dar, dar părinţi, nu uitaţi că în primii ani de viaţă se conturează adultul de mâine. Şi dacă vreţi ca micuţii voştri să fie fericiţi şi oameni cu un caracter frumos, încercaţi să nu toleraţi astfel de situaţii. Luptaţi pentru cei cărora le-aţi dat viaţă! Doar aşa veţi câştiga respectul lor. Vă asigur că o să fiţi răsplătiţi pe măsura implicării voastre!