Iată cum îţi ajuţi copilul timid!

Timiditatea începe să se manifeste încă de pe la vârsta de doi ani şi jumătate. Copilul timid îi evită pe cei de-o seamă cu el la creşă, la grădiniţă sau în parc, de exemplu.

Nu vorbeşte decât cu părinţii şi tace dacă sunt necunoscuţi prin preajmă. Pe măsură ce creşte, se refugiază în activităţi individuale, precum lectura şi jocurile la calculator.

Nu îşi face prieteni, nu merge în vizite, iar dacă un străin îl întreabă ceva, roşeşte şi se ruşinează.

Timiditatea este normală în cazul în care copilul trebuie să facă faţă unui nou grup social sau în momentul în care începe o activitate nouă. Copilul se teme de judecata celorlalţi şi i se pare că nu este înţeles. Devine problematică doar când copilul nu reuşeşte să se adapteze după o perioadă, când este adesea copleşit de teamă şi, din această cauză, se panichează şi nu ştie cum să reacţioneaze în unele situaţii.

Iată ce poţi face

Ajută-l să-şi exprime teama, dar foarte subtil. Dacă-l încurajezi în permanenţă să fie mai prietenos, îi sporeşti frica şi, mai grav, îl faci să creadă că nu-l înţelegi.

Copilul crede că eşti nemulţumit de el şi are sentimentul că nu este destul de bun. Este mai bine dacă îl ajuţi să capete încredere în sine şi dacă îi dai un oarecare sentiment de independenţă. Implică-l în unele activităţi, cum ar fi cele casnice, de exemplu.

Fă-l să se simtă bine şi arată-i că eşti mulţumit de el! Îndrumă-l spre o activitate care îi face plăcere: un instrument muzical, un sport, teatru sau pictură. Astfel, va reuşi să-şi exprime emoţiile şi sentimentele, ceea ce îi va da încredere în sine. Una sau două activităţi extraşcolare sunt de ajuns!

Însă, nu este nevoie să-l încarci prea mult, pentru că nu va reuşi să ducă totul la bun sfârşit, iar efectul va fi contrar celui aşteptat de tine.

Ce să nu faci

Când sunteţi în public, nu încerca să-i scuzi comportamentul spunând: „Nu prea-i place să vorbească, este timid”. Această „etichetă” îi poate face mai mult rău şi nu-l va ajuta să-şi depăşească teama.