De ce simt părinţii nevoia să-şi altoiască odraslele

Un studiu realizat pe o perioadă de 50 de ani pe un eşantion de 60.000 de copii arată că această corecţie fizică (orice atingere cu palma deschisă) are acelaşi impact asupra dezvoltării psihologice ca orice alt tip de agresiune fizică.

Acest tip de comportament se moşteneşte

Unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta este că acest tip de comportament se perpetuează de la o generaţie la alta; ceea ce ţi se întâmplă ţie faci mai departe copiilor tăi. De cele mai multe ori această reacţie agresivă a părinţilor apare fie din neputinţa lor, fie dintr-o dorinţă exagerată de a controla o situaţie sau comportamentul copilului.

Ce este important de înţeles aici este că aceste situaţii este vorba mai mult despre părinţi, si mai puţin despre copil. Părintele este cel care îşi descarcă o tensiune interioară şi încearcă să se liniştească prin acest gest. Când părintele îşi loveşte copilul o face în primul rând pentru beneficiul său şi apoi pentru presupusul bine al copilului.

Ce poate învaţă un copil din această manifestare a părintelui?

Că nu se poate apăra, că nu poate să răspundă, că nu poate reacţiona. Implicaţiile emoţionale şi psihologice îl vor conduce spre o dezvoltare fie către un adult violent fie către unul submisiv.

Ce poţi face tu, ca părinte, în momentul în care ai acest impuls de a lovi copilul? Pentru fiecare palmă pe care o dai copilului, dă-ţi tu una de zece ori mai tare. Şi vezi cum te simţi, conştientizează efectul pe care îl are gestul tău asupra copilului.

Fii atent la ce întâmplă în interiorul tău când apare acest stres interior puternic care te impinge să loveşti şi încearcă să conştientizezi implicaţiile ulterioare.