Sforăitul la copii, motiv de îngrijorare?

Este posibil ca sforăitul să apară dacă micuţul tău este răcit sau are sinuzită, dispărând după tratarea acestor probleme. Atunci când copilul sforăie mai multe de trei nopţi la rând fără să aibă însă vreo infecţie respiratorie, vizita la medicul ORL nu trebuie amânată. Poate fi vorba despre amigdalele crescute sau despre vegetaţiile adenoide (polipii) inflamate, care îi îngreunează respiraţia. Copilul poate sforăi şi din cauza sindromului de apnee, care duce la întreruperea respiraţiei în timpul somnului pentru câteva secunde. Şi malformaţiile cranio-faciale, fumul de ţigară şi alergenii din casă sau din exterior (praf, păr de animale, polen) îl pot face pe copil să sforăie.

Cum îl poate afecta

Un somn de calitate este foarte important pentru copil, ajutându-l să se dezvolte armonios din punct de vedere fizic şi psihic. Creierul unui copil care sforăie poate fi mai puţin oxigenat (în cazul în care i se opreşte respiraţia în somn). În plus, micuţul se poate trezi de mai multe ori pe parcursul nopţii, prin urmare, va fi mai obosit. Dificultăţile de concentrare, hiperactivitatatea, agresivitatea, deficitul de creştere şi episoadele de pipi în pat sunt alte consecinţe ale sforăitului.

Cum se tratează

Desigur că nu vrei să ajungi la „cuţit” cu cel mic, însă dacă amigdalele mărite sau vegetaţiile adenoide sunt cele care îi tulbură somnul, medicul poate recomanda îndepărtarea lor chirurgicală.

Picăturile nazale şi antiinflamatoarele sunt o soluţie de tratament în cazul în care sforăitul este cauzat de infecţiile respiratorii. Antihistaminicele pot fi recomandate în caz de alergii, iar antibioticele pot fi luate dacă apare o infecţie bacteriană. De asemenea, în cazul în care malformaţiile locale sunt cele care cauzează sforăit, acestea pot fi corectate chirurgical.

Amigdalele şi vegetaţiile adenoide joacă un rol important în imunitate, apărând organismul de factori precum praful, bacteriile şi virusurile. Aceste formaţiuni nu pot fi îndepărtate decât chirurgical sau prin intervenţii moderne (radiofrecvenţă), însă înainte de a recurge la una dintre aceste intervenţii, medicul ia în considerare mai mulţi factori. Într-o primă fază, se va încerca tratamentul cu picături nazale şi cu antiinflamatoare. Operaţia se impune dacă vegetaţiile adenoide sunt atât de mari încât blochează trecerea aerului prin nări, dacă episoadele de amigdalită se repetă de mai mult de patru ori pe an, doi ani la rând. Se recurge la operaţie şi atunci când amigdalita şi polipii favorizează afecţiuni precum otita, sinuzita, bronşita sau pneumonia.

Ce presupune operaţia?

Amigdalele sau polipii pot fi îndepărtaţi prin metoda chirurgicală clasică sau prin intervenţii mai uşoare, precum coblaţia. În acest ultim caz, intervenţia durează 20 de minute, se face sub anestezie generală şi presupune „topirea” formaţiunilor care trebuie îndepărtate. Printre avantajele acestei proceduri se numără recuperarea mai rapidă (două zile) şi absenţa hemoragiei. Intervenţia se poate face şi la stat, cum ar fi la spitalul „Grigore Alexandrescu” din Capitală.