Nu folosi niciodată recompensa în educaţia copilului! Iată care este explicaţia!

Când eşti copil sunt foarte multe tentaţii în jurul tău, mai ales dacă eşti singur la părinţi există de cele mai multe ori convingerea că totul ţi se cuvine şi de aici apar şi primele probleme de comportament.

Adesea se întâmpla ca unii părinţi pentru a o scoate la capăt cu cei mici să apeleze fie la recompensă fie la stimulente. Aceste două modalităţi de educare a copilului tău vor avea repercursiuni asupra evoluţiei lui, mai ales în perioada în care va deveni adult.

Nu doar odată ai auzit în jurul tău vorba:„ dacă nu te potoleşti nu vei mai ieşi afară astăzi”, bun, pare a ameninţare, dar totodată îi va rămâne implementat celui mic că va putea ieşi afară doar condiţionat de comportamentul lui.

Află cum să îţi construieşti o relaţie bună cu copilul tău AICI

Recompensă sau stimulent

Aici din păcate părerile sunt împărţite practic jumătate pentru recompensă jumătate pentru stimulent. Aceste două modalităţi au atât avantaje cât şi dezavantaje.

Primul lucru la care trebuie să te gândeşti atunci când vrei să apelezi la una dintre aceste metode, este metoda pavloviană. Această metodă este responsabilă cu crearea unui gest reflex care rămâne în subconştient pentru toată viaţa. Cel mai bun exemplu este dresajul câinilor, are la bază această metodă pavloviană, imediat cum a exacutat o comandă patrupedul va primi o recompensă. Este perfectă metoda în acest caz, însă când vine vorba de copilul tău, mai gândeşte-te odată.

Astfel va rămâne cu gândirea că dacă duce gunoiul îi vei da bani de ciocolată, sau va face ceva bine doar pentru a primi ce îşi doreşte la schimb.

Practic, va folosi această formă de şantaj tot timpul pentru că de mic el ştie că funcţionează.

Dacă ne referim la metoda educaţiei prin stimulare, acesta va trezi în copilul tău anumite sentimente şi mecanisme mult mai sănătoase.

De exemplu, stimularea pare a fi o manieră prin care să îl transformi într-un ambiţios de a lungul anilor. În acest caz apare senzaţia de valoare personală, de responsabilitate şi de încredere în sine.

Propunerile, sugestile, exemplele analogice îi pot transmite indirect diverse modele de comportament pe care în timp s-ar putea să le preia. Nu te mai impui cu forţa sau cu ajutorul şantajului: „faci aia, sau vezi tu ce se întâmplă..”

Comunicarea înainte de toate

Este vitală comunicarea cu copilul tău încă din primii ani de viaţă. Trebui să fii atent la ce anume îi face plăcere şi ce nu. Tu ai fost ca el şi adesea trebuie să te comporţi într-un anume fel şi nu ţi-a plăcut. Nu repeta greşelile părinţilor tăi când vine vorba de educarea celui mic. În cazul în care nu te înţelegi cu el, pedeapsa, şantajul sau lipsa de comunicare nu sunt tocmai soluţia salvatoare.

Trebuie să îi transmiţi constant un feedback, referitor la absolut orice din jurul lui. Nu uita în schimb să îl feliciţi atunci când este cazul.

Frustările ce apar în perioada copilăriei sunt cele mai periculoase deoarece se menţin pe tot parcursul vieţii.

Este suficient o singură dată să faci o comparaţie între copilul tău şi altcineva, sentimentul resimţit îl va însoţi mereu şi va conduce la pierderea încrederii în sine.

Nu îl transforma într-un dependent de tine

Cu cât îl responsabilizezi mai din timp cu atât mai bine îi va fi pe viitor. Dacă îl obişnuieşti să îi faci tu toate treburile, temele, să îi rezolvi problemele, el va şti că la cel mai mic hop eşti tu şi atunci nu va face nici un efort să se autodepăşească.

Ajută-l să decidă, să aleagă ce îi place să facă şi susţine-l să se dezvolte constant.

Încurajează-l să îşi facă prieteni, să fie sociabil şi să dea exact ceea ce vrea să primească.

Învaţă-l că nu orice îi poate fi prieten şi că cea mai mare încredere trebuie să o aibă în forţele lui, pentru că dacă vrea să facă ceva va reuşi să găsească o soluţie.

Fii prietenul lui de la început până la sfârşit, nu justiţiarul care doar îl taxează.