Diversificarea copiilor mici, o provocare pentru părinţi

Majoritatea sugarilor vin pe lume cu câteva reflexe elementare, să sugă şi să înghită. Acestea le permit să consume în mod firesc sursa de hrană avută la dispoziţie, lapte matern sau lapte praf. Treptat alimentaţia copiilor se schimbă, se diversifică. Trecerea la hrănirea independentă se realizează prin dezvoltarea unor abilităţi intermediare şi a unor lanţuri comportamentale mai complexe.

„De obicei diversificarea alimentaţiei copilului începe pe la vârsta de 4-6 luni. Majoritatea copiilor îşi manifestă dorinţa de independenţă încă de la o vârstă fragedă, 9-11 luni, când încep să apuce alimente cu mâna, ulterior apare motivaţia copilului de a bea singur. În jurul vârstei de 1 an şi jumătate copilul începe să mănânce alimente solide, iar aproape de vârsta de 2 ani, majoritatea se descurcă în a mânca singuri cu linguriţa, fară să dea pe jos prea multă mâncare”, ne-a detaliat Bianca Ţigău, specialist la Asociaţia pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).

Mai mult, specialistul a subliniat şi faptul că hrănirea independentă permite creşterea şi dezvoltarea fizică a copilului, dar şi participarea la situaţii sociale în care este implicat. De asemenea, mâncatul şi setea se declanşează în funcţie de anumite nevoi de care copilul este conştient şi pe care şi le poate satisface singur, ceea ce îi oferă încredere şi control asupra celor două situaţii.

Alimentaţia copilului cu autism

În cazul unui copil cu autism apar diverse probleme de alimentaţie. Poate fi vorba de selectivitate alimentară, adică mănâncă doar un anumit lucru, de exemplu iaurt simplu. O altă problemă este refuzul mâncării solide. Oricare dintre aceste situaţii reprezintă un risc pentru modul de creştere şi dezvoltare al copilului.

Ştiai că... ...peste 60% dintre copiii cu autism dezvoltă cel puţin o tulburare alimentară?

Un copil cu autism este mai sensibil la gustul şi mirosul mâncărurilor

„Problemele de alimentaţie ale copilului cu autism sunt cauzate de dificultăţile senzoriale pe care acesta le întâmpină”, explică specialistul Bianca Ţigău. De aceea se poate confrunta cu tulburări alimentare care iau diverse forme:

- Copilul are un regim alimentar restrictiv şi alege un număr limitat de alimente, de aceea apar probleme legate de greutatea copilului. Cele mai recente cercetări realizate în domeniu au evidenţiat faptul că cei mai mulţi copii cu autism preferă carbohidraţii şi mâncarea procesată, în timp fructele şi legumele sunt respinse de către aceştia.

- Are probleme de comportament în timpul meselor (aruncă mâncarea, vomită).

- Cel mic nu reuşeşte să mânânce singur, să folosească furculiţa, linguriţa.

- Refuză să se hrănească sau să se hidrateze.

- Dificultăţi în a mesteca alimentele corespunzător.

Din acelaşi motiv subliniat de specialist, micuţii cu autism au o sensibilitate mai mare la gustul, mirosul, culoare şi textura alimentelor sau al mâncărurilor. De asemenea, dificultăţile apar şi atunci când copilul doreşte să ia masa într-un singur loc sau în aceeaşi farfurie.

Aversiunile faţă de mâncare ameninţă creşterea şi sănătatea copilului

Indiferent de modul în care copilul îşi arată aversiunea faţă de mâncare sau apă, acest lucru reprezintă un pericol pentru organismul lui. Din acest motiv, problema trebuie tratată cu seriozitate, iar procesul, de multe ori anevoios, trebuie discutat cu o echipă pluridisciplinară de specialişti. Aceştia trebuie să fie mereu informaţi cu privire la ce mănâncă sau nu copilul, pentru că, în funcţie de acest aspect, sunt introduse programe speciale, cum este cel de desensibilizare. Colaborarea cu părinţii este esenţială.

„Programul de masă implică şi o componentă socială, de aceea, de multe ori, acest lucru reprezintă o provocare atât pentru specialişti, cât şi pentru părinţi”, a mai spus specialistul AITA.