De ce este dificil de pus diagnosticul de autism?
Sunt situaţii în care părintele nu sesizează că este ceva în neregulă cu cel mic, mai ales dacă este primul copil al familiei, sau specialiştii cu care intră în contact nu observă nici ei dificultăţile copilului. De aceea, de multe ori copilul este diagnosticat abia la intrarea la grădiniţă sau chiar mai târziu, la şcoală.
„Sunt şi cazuri în care părinţii sesizează că este ceva în neregulă, dar nu pot accepta această situaţie şi atunci, fie nu caută ajutor, fie neagă şi încearcă pe cât posibil să ascundă ori să caute scuze pentru comportamentul copilului”, ne-a spus psihologul Daniela Gavankar, psiholog şi preşedinta Asociaţiei pentru Intervenţie Terapeutică în Autism (AITA).
Specialistul ne-a mai povestit şi despre problemele pe care le întâmpină părinţii care sunt conştienţi de problemele copilului şi care vor să ceară ajutorul. Astfel, există o serie de persoane din jur, care blochează demersurile părinţilor, liniştindu-i că totul este bine. Iată care sunt acestea:
- Uneori, persoane din familie sau prieteni care, fără a fi specialişti, îi asigură pe părinţi că totul este în regulă sau că totul este în mintea mamei care este hiperprotectoare.
- Sunt cazuri în care este posibil ca inclusiv medicul de familie să nu intuiască toate aspectele bolii, pentru că la vizită copilul zâmbeşte sau stă în braţe la mama şi este sănătos fizic. Poate să observe numai un anumit comportament de tip autist care nu poate justifica diagnosticul. În acest caz, pacientul va rămâne sub observaţie şi este rechemat la control peste câteva luni, pierzându-se luni bune de tratament.
Te-ar mai putea interesa: Ce metode sunt eficiente în recuperarea copiilor cu autism?
Daniela Gavankar ne-a spus ce semne trebuie să îndrume părintele spre un specialist. Acestea sunt:
- Nu răspunde întotdeauna la nume sau la solicitările adultului şi pare că nu aude sau nu înţelege ceea ce i se cere.
- Nu priveşte mereu acolo unde i se arată şi nu se uită la adult atunci când vrea un anumit lucru de la acesta.
- Chiar dacă poate să fie bucuros de prezenţa altor copii, nu mereu va interacţiona cu aceştia.
- De cele mai multe ori are obiceiul de a protesta în momentul în care i se cere ceva.
- Jocul lui este marcat de un caracter stereotip. Foloseşte jucăriile mereu în acelaşi fel sau nu este atras de jucării, ci de sticle goale, sfori, pungi.
- Nu va folosi obiectele în scopul lor uzual. De exemplu, poate plimba sticle pe care le umple, apoi le goleşte.
- Copilul cu autism are anumite tulburări senzoriale care se pot manifesta uneori prin nevoia de a atinge orice, dar sunt şi cazuri în care refuză să intre în contact cu anumite texturi, de a gusta anumite alimente.
- Este posibil să aibă comportamente stereotipe: înşiră şi aliniază obiecte, se învârteşte, flutură mâinile.
- Uneori, micuţul merge pe vârfuri, mişcă într-un mod bizar mâinile sau chiar corpul.
- Poate avea probleme de alimentaţie sau/şi de somn.
- Destul de des, copiii prezintă ecolalie – repetă la nesfârşit sunete, cuvinte, reclame auzite la TV.
„Este foarte important ca, în clipa în care părintele suspectează că dezvoltarea copilului este dificilă sau atipică, să caute un specialist cu experienţă în lucrul cu copiii mici pentru a afla cât mai curând cu ce se confruntă cel mic şi ce trebuie făcut. Terapia începută timpuriu oferă mari şanse de ameliorare”, a încheiat psihologul Daniela Gavankar.
