Cum îţi ajuţi copilul sâcâit de colegi
Trasul de păr, zgârieturile, ruperea unor obiecte, sufocarea cu diverse obiecte, eliminarea din clasă, luarea în derâdere, toate sunt manifestări de „bullying” – formă de abuz emoţional şi fizic.
Potrivit psihologilor, acest fenomen, tot mai frecvent, afectează dezvoltarea emoţională a
încă de mici. Se spune că astfel de manifestări sunt caracteristice copiilor care nu primesc suficientă atenţie, care doresc să iasă în evidenţă sau a carei copilărie este marcată de multe lipsuri materiale.
De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau sunt hărţuiţi de familie sau de alţi copii.
Unii copii, care devin ţinta glumelor şi se simt umiliţi, nu vorbesc cu părinţii lor despre asta. Fie că le este frică, fie că-şi închipuie că vor fi ignoraţi de mami şi tati. În astfel de situaţii, micuţul refuză să se ducă la grădiniţă sau la şcoală, are probleme de somn, schimbări bruşte de dispoziţie, pierde obiectele cu care se joacă, iar în unele cazuri, vine acasă cu vânătăi.
Vorbeşte cât mai mult cu el şi fă-l să înţeleagă că poate avea încredere în tine. Învaţă-l să povestească, în fiecare seară, ce face la grădiniţă sau la şcoală. Te va ajuta pe tine, ca părinte, să ştii ce face copilul tău, iar pe el să scape de teama de a fi criticat.
La un moment dat, copiii întâmpină dificultăţi în a se integra şi în a lega prietenii cu alţi semeni. Cei mai mulţi copii agresaţi fizic sau verbal sunt cei care stau singuri. Astfel, ajută-l să fie sociabil şi să petreacă mai mult timp cu prietenii decât singur. Aşa va reuşi să facă faţă cu brio comportamentelor de tachinare sau umilinţă.
De asemenea, cel mic trebuie să ştie că poate să aleagă cine îi sunt prietenii şi să refuze prezenta celor care nu-l respectă.
Uneori, implicarea directă, cum ar fi discuţia cu părinţii copiilor, poate înrăutăţi situaţia. Cea mai bună reacţie a adulţilor este să nu intervină, ci să-i permită copilului să rezolve acel conflict, fiindu-i alături şi oferindu-i sfaturi.
Lasă-l pe el să reacţioneze şi să ia o atitudine corectă. Explică-i că ignorarea comportamentului agresiv al semenilor săi este uneori cea mai bună soluţie. În situaţia în care copilul este agresat verbal sau chiar agresat fizic de colegi, ia atitudine – vorbeşte cu educatorii, profesorii sau chiar colegii copilului tău.
