Copilul meu e un mic tiran

Lipsa respectului, insultele şi ieşirile violente sunt câteva dintre caracteristicile pe care le au micii tirani faţă de părinţii lor. Rolurile par a se fi inversat, părinţii devenind neputincioşi în a-şi impune punctul de vedere, autoritatea lor fiind subminată. Din păcate, consecinţele pot avea repercursiuni grave, de aceea este indicat să nu permiţi sau să încurajezi un astfel de comportament. Menţine o poziţie fermă

Este necesar ca ambii părinţi să aibă puncte de vedere asemănătoare. Discutaţi înainte şi puneţi-vă de acord în privinţa deciziilor pe care le luaţi. Dacă vor fi diferite, copilul va specula imediat această situaţie, profitând de ea, încercând să manipuleze părintele care îi va permite mai multe. Unul din obiceiurile favorite ale copiilor, în special când sunt mici, este încălcarea sau schimbarea regulilor. Aşadar, rămâi ferm pe poziţii şi nu renunţa la reguli, care sunt importante.

Învaţă-l să accepte răspunsul „nu“

Copilul ar trebui să ştie să tolereze un refuz şi să nu răbufnească dacă lucrurile nu se întâmplă conform aşteptărilor sale, acest lucru fiindu-i de folos şi în viaţa de viitor adult, când se va confrunta cu situaţii care nu vor ieşi aşa cum a plănuit. În acest fel, va învăţa să gestioneze frustrarea şi să nu se lase dominat de ea.

Atenţie!

Un părinte iubitor nu înseamnă un părinte permisiv, căci uneori sunt necesare anumite reguli şi limite pentru a ajuta copilul să se formeze armonios.

Îmbină autoritatea cu afecţiunea

Ca să te poţi impune în faţa copilului este util să-ţi menţii autoritatea în faţa sa, însă fără să-l privezi de afecţiune. Deşi poate părea paradoxal, aminteşte-ţi de profesorii care ştiau să se impună la ore atunci când trebuia, dar carea aveau şi o vorbă bună şi o blândeţe în privire. Nu recurge niciodată la violenţă şi, ori de câte ori face ceva bun, încurajează-l.

Citeşte şi: Ce să faci ca să-i temperezi crizele de furie

Stabileşte reguli

Regulile clare, precum un program fix de mâncat, de joacă, de făcut teme, de odihnă vor ajuta copilul să aibă un stil de viaţă ordonat. Când copilul ştie exact la ce să se aştepte, va deveni mai puţin anxios şi mai disciplinat. Nu ceda şantajului emoţional şi tacticilor de manipulare pe care este posibil să le încerce cu tine.

Fii un exemplu!

Când sunt mici, copiii au tendinţa de a imita comportamentul părinţilor, de aceea, ai grijă cum te manifeşti în preajma lui, în special în situaţiile tensionate. Dacă va vedea că devii furios uşor, e foarte posibil să perceapă acest comportament ca fiind unul firesc şi se va comporta asemănător. În schimb, dacă atunci când apare o problemă îţi păstrezi calmul şi cauţi rezolvări, copilul va învăţa să procedeze la fel.

Când greşeşte, arată-i că te deranjează

Chiar dacă pe moment poţi găsi şi ceva amuzant la comportamentul său obraznic, nu îi încuraja atitudinea sub nicio formă, nici măcar schiţând un zâmbet. Căci copilul va crede că îl încurajezi şi va continua cu comportamentul său. Învaţă-l să îşi dezvolte empatia şi să se pună în pielea celuilalt, ajungând astfel să înţeleagă cum se simte părintele.

Oferă-i atenţie când e cuminte

Mulţi copii se pot transforma în mici tirani şi din cauza lipsei atenţiei din partea părinţilor. Acest lucru are o explicaţie simplă la bază, şi anume aceea de a-ţi atrage atenţia, indiferent de modalitatea folosită. De cele mai multe ori, părinţii reacţionează doar în momentul în care copilul face năzbâtii, aşadar, atenţia obţinută este garantată, însă într-un mod negativ.

Pedepseşte-l atunci când e cazul

Pedeapsa nu înseamnă nicidecum un comportament violent. Stabileşte un set de reguli care trebuie să fie respectate şi, dacă există abateri, stabileşte sancţiuni pe care le vei aplica. De exemplu, nu se va mai putea juca cu ceilalţi copii sau nu veţi mai viziona filmul pe care aveaţi în plan să îl urmăriţi. Ar fi de preferat să eviţi pedepsele care îl privează de mâncarea sau dulciurile preferate, căci atunci când va fi cuminte va dori să primească ceva bun în plus sau va avea un comportament adecvat doar de dragul recompenselor, nu pentru că aşa simte să facă.