Ce să faci ca să-i temperezi crizele de furie

1 2 jpg jpeg

Pentru a putea înţelege accesele de furie, numite tantrum-uri în termeni de specialitate, trebuie să cunoşti motivele care stau la baza declanşării lor. Printre acestea se numără: oboseala, lipsa afecţiunii, frustrarea că trebuie să respecte un anumit program şi că nu pot obţine ceea ce îşi doresc sau dorinţa de a atrage atenţia. Cel mai adesea, aceste episoade sunt întâlnite în al doilea an de viaţă, când copilul începe să vorbească, iar pe măsură ce limbajul se îmbogăţeşte, ieşirile copilului încep să dispară treptat.

Un program bine stabilit

Una dintre cele mai bune metode pentru a preveni episoadele de furie este aceea de a stabili un program zilnic pe care copilul trebuie să-l urmeze. Aceasta funcţionează pentru că îi dă copilului posibilitatea să se obişnuiască cu activităţile repetitive. De asemenea, un set de reguli bine stabilite cu privire la ce are şi ce nu are voie să facă este foarte util. De exemplu, un copil alintat excesiv, căruia nu i se refuză niciodată nimic, va deveni furios în momentul în care părintele nu îi va lua ceea ce îşi doreşte.

Dă dovadă de înţelegere

Copilul îşi poate manifesta frustrarea când observă că părinţii nu înţeleg ceea ce vrea să transmită, când nu reuşeşte să facă ce şi-a propus sau când vrea să scape de o situaţie care nu îi face plăcere. În acest caz, cea mai bună soluţie este să îi arăţi că îl încurajezi şi că îl înţelegi, însă ai grijă să faci acest lucru până la desclanşarea stării de furie. Foloseşte expresii precum: „Arată-mi de ce anume ai nevoie“ sau „Te pot ajuta să rezolvi acest joc?“. De asemenea, o altă metodă care funcţionează este aceea de a-ţi arăta mulţumirea, lăudându-l când face ceva bine şi când se comportă frumos.

Citeşte şi: 4 paşi pentru a-ţi controla furia

Fii echilibrat în prezenţa copilului

Dacă micuţul tău loveşte sau aruncă lucrurile din cameră în timpul acceselor de furie, trânteşte uşa sau este violent cu ceilalţi copii sau chiar şi cu tine, în niciun caz nu-ţi pierde cumpătul. Cu cât vei reuşi să nu preiei din starea lui, cu atât mai repede se va linişti, căci va vedea că nu obţine nimic cu comportamentul său, învăţând de la tine despre stăpânirea de sine. Dacă nu vei reacţiona cu calm, copilul va avea un comportament exagerat pentru a-ţi câştiga atenţia, ceea ce urmăreşte, de fapt.

Dă-i posibilitatea să aleagă

Oferă-i copilului tău mai multe variante din care poate alege. De multe ori, poţi preveni astfel posibilele izbucniri. Încearcă să ţii cont de ceea ce îşi doreşte şi nu îi spune, de exemplu, că părinţii sunt cei care decid de fiecare dată. Fă-l să simtă că şi părerea lui este importantă şi că te interesează. Desigur, limitele sunt şi ele necesare şi cel mai bine este să le stabileşti înainte de a negocia posibilităţile. Evită să purtaţi acest gen de discuţii în public, ci mai degrabă vorbeşte cu copilul tău acasă.

1 2 jpg jpeg

Încurajează-l să îşi exprime emoţiile

Lasă-l să se exteriorizeze, chiar să plângă, deoarece plânsul este terapeutic şi eliberator. Copilul va învăţa să se simtă confortabil în prezenţa ta şi te va percepe ca pe o persoană în preajma căreia îşi va putea manifesta emoţiile liber, fără a fi judecat, certat sau ridiculizat. Acceptarea emoţiilor puternice şi eliberarea acestora îl vor ajuta pe viitor şi în viaţa de adult, încât şansele să dezvolte dependenţe pentru a-l ajuta să se simtă bine pe moment vor scădea considerabil.

Sfatul specialistului

2 jpg jpeg

Mădălina Ţiriac, psihoterapeut

Crizele de furie sunt o modalitate prin care copilul îşi eliberează emoţiile puternice pe care nu le conştientizează şi pe care nu le poate controla. Pentru a le gestiona e nevoie de multă atenţie, răbdare, emaptie şi comunicare. Explică-i copilului că eşti lângă el, că o să discutaţi când se calmează, dar şi că nu poţi accepta acest comportament.

Învaţă-l să-şi exprime sentimentele, să ştie că e normal ce i se întâmplă, că toţi ne înfuriem şi că plânsul îl ajută. Spune-i că îl iubeşti şi, când va dori, îl vei lua în braţe. Scoate copilul din mediul care îi stimulează starea de iritabilitate.

Stai lângă el, aşteaptă să se descarce fără să-l condamni, arată-i că îl înţelegi, îl accepţi şi nu îţi este indiferent. Impune anumite limite şi reguli pentru a evita comportamentul inadecvat. Reţine că micuţul nu face acest lucru intenţionat pentru a te enerva, el doar nu a învăţat să gestioneze frustrarea şi nemulţumirea.