Diagnosticată cu boala Alzheimer la 48 de ani. Ce simptome a avut?
Rebecca Luna, o mamă singură care, până acum doi ani se bucura de doi copii minunați, un loc de muncă în care se regăsea și un ritm de viață alert care, chiar dacă obositor, a trăit un șoc într-o dimineata când, în fața computerului de la birou, s-a simțit complet neputincioasă. „Mă uitam la ecran și nu știam ce să fac. Nimic. Gol. De obicei, știam exact ce am de făcut. Dar atunci? Parcă mintea mea se ștersese complet.
Rebecca Luna, care suferă de la Alzheimer la 48 de ani. Foto: Newsner.
Am pus inițial totul pe seama stresului. Eram obosită, aveam mult pe cap, așa am justificat uitările tot mai dese. Până când am lăsat un ou la fiert, am ieșit la o plimbare de o jumătate de oră și mi-am dat seama, abia ajunsă în centru, că am uitat aragazul aprins. Când m-am întors, casa era plină de fum. Am fost la un pas să-mi pierd locuința. Atunci am știut că nu e vorba doar de oboseală.”
După mai multe investigații, femeia aprimit un diagnostic care i-a tăiat respirația: Alzheimer cu debut precoce. „Aveam 48 de ani. Nu eram pregătită pentru așa ceva. Boala asta progresivă nu e doar despre a uita lucruri. E despre a-ți pierde identitatea, capacitatea de a munci, de a te îngriji, de a fi tu însăți. Medicul mi-a spus că speranța de viață e, în medie, de opt ani. Când ai copii care încă au nevoie de tine, când ești încă în putere, să primești o astfel de veste te prăbușește.”, a spus femeia.
Ea declară: „Am ales însă să nu mă las înghițită de frică. Încerc să trăiesc cât mai frumos fiecare zi, să fiu alături de copiii mei, să mă bucur de micile momente. Postez pe TikTok fragmente din viața mea — unele dureroase, altele pline de speranță — pentru că vreau să dau o față umană acestei boli. Povestesc totul așa cum simt, și strâng bani nu doar pentru îngrijirea mea, ci și pentru viitorul copiilor mei.”
Mămica este conștientă de faptul că va veni o zi în care nu va mai putea locui singură, în care va avea nevoie de ajutor constant. „Dar nu vreau să mă gândesc doar la asta. Vreau ca lumea să înțeleagă că Alzheimerul nu lovește doar persoanele foarte în vârstă. Poate veni când te aștepți mai puțin. Și poate distruge tot ce credeai că ai stabil în viață.”
Aflată în această situație extrem de dificilă, femeia vorbește despre ceea ce-și dorelte cel mai mult: „Ce îmi doresc cel mai mult acum? Să fiu înțeleasă. Să nu fiu pusă la îndoială. Să fiu amintită pentru cine sunt, nu pentru ce pierd. Când partenerul meu îmi oferă sprijin fără să mă chestioneze, ci doar mă ia în brațe și îmi spune că mă iubește, e tot ce am nevoie. Uneori, un simplu „Te iubesc” și o îmbrățișare înseamnă mai mult decât orice.”
Alzheimer este o boală neurodegenerativă progresivă care afectează creierul, în special zonele responsabile de memorie, gândire și comportament. Este cea mai comună formă de demență și apare, de obicei, la persoanele de peste 65 de ani, dar poate apărea și mai devreme (Alzheimer cu debut precoce).
Sursa: Newsner.com
