Cum îl ajuţi să scape de o dependenţă?

Psihologii atrag atenţia că nu numai consumul de alcool, de droguri, administrarea medicamentelor şi tabagismul creează dependenţă. În categoria adicţiilor (dependenţelor) intră şi bulimia (tendinţa de a mânca în exces) şi anorexia (tendinţa de a se înfometa), cumpărăturile în exces, jocurile de noroc şi cele video, cleptomania şi utilizarea excesivă a internetulului. „În sens larg, numim dependenţă un comportament frecvent, dar în mod precis se referă la ceva fără de care persoana respectivă nu poate trăi, deşi nu este vital în sens biologic. Aşadar, dacă o persoană nu se poate abţine de la a consuma alcool, de a fuma, de a face cumpărături, de la mânca în exces, de la a se înfometa, de a juca jocuri de noroc sau pe calculator, atunci ea se poate numi dependentă de respectiva substanţă sau comportament“, explică Anca Munteanu, specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi la Centrul pentru Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.

Atenţie la suferinţele adolescentului!

În ceea ce priveşte modul în care părintele îşi poate ajuta copilul să scape de o dependenţă pe care a observat-o, primul pas constă în aflarea cauzei care a dus la apariţia acestui obicei. „Ne putem gândi la cauza interioară a acestor adicţii, care ne indică o suferinţă, o lipsă pe care obiectul dependenţei este menit s-o umple. De exemplu, fetele bulimice spun că nu au altă plăcere decât cea alimentară. Adolescenţii care consumă alcool o fac fie pentru „a se distra“, fie pentru „a uita de tristeţe, singurătate“. Aşadar, în spatele oricărui astfel de comportament se află o suferinţă, adesea bine mascată“, atrage atrenţia psihologul.

Cauza, identificată cu ajutorul discuţiilor deschise

Adesea, părinţii, din punctul lor de vedere încearcă să le asigure copiilor tot ce cred ei că

aceştia au nevoie, dar de cele mai multe ori, nu văd ce le lipseşte sau care este suferinţa lor. „Părinţii observă ceva în neregulă cu copilul lor după ceva timp de când a apărut dependenţa, iar atunci se sperie şi încearcă să rezolve problema. Cea mai bună metodă de a-l ajuta pe copil să scape de dependenţă constă în abordarea familială a problemei, încercând astfel să depisteze suferinţa care se află în spatele adicţiei“, afimă

. Este indicat ca părintele să poarte discuţii deschise cu copilul, cu ajutorul cărora să descopere care sunt lipsurile, suferinţele adolescentului şi cum se simte el în cadrul familiei. De asemenea, este bine ca părintele să ţină cont de evenimentele care au marcat familia de-a lungul timpului şi care ar putea reprezenta motivul dependenţei apărute la adolescent. Părintele trebuie să-şi ajute copiii să depăşească dependenţa cu tact şi bunăvoinţă şi să le explice cât mai bine riscurile la care se expun. În situaţia în care, în urma implicării părintelui, dependenţa nu poate fi depăşită, este necesar consultul de specialitate, la care tot părintele trebuie să ia iniţiativa.