Cum îi vorbeşti despre droguri

Adolescentul tău este deja suficient de mare ca să fie tentat de mirajul drogurilor. Cum „ataci“ chestiunea? Într-un moment când tu şi copilul tău sunteţi relaxaţi, abordează problema ca pe o discuţie „între adulţi“: ai auzit că drogurile circulă din ce în ce mai mult în jurul şcolilor - oare o fi auzit şi el de colegi care se laudă că folosesc astfel de substanţe? E o bună metodă de a începe discuţia, mai ales că puştiul tău are ocazia să-şi spună opinia despre acest subiect delicat. Vorbiţi despre periculul dependenţei Odată spartă gheaţa, întreabă-l ce ştie despre substanţele interzise. Punctează intervenţiile lui cu informaţii despre subiect (ai grijă să te documentezi temeinic înainte). Vorbiţi despre depedenţă, în primul rând.

Ce presupune această stare, cum poate pune în pericol libertatea de acţiune şi de gândire a unei persoane, cum îi acaparează şi îi controlează viaţa.

Pune accent pe ideea de autocontrol, pe faptul că fiecare trebuie să fie stăpân pe viaţa lui (acest gen de abordare va fi pe placul adolescentului, el însuşi fiind în procesul de consolidare a propriei autonomii).

Spune-i că tinerii care consumă chiar şi droguri uşoare riscă să devină dependenţi: vor dori mereu să încerce altceva, tot mai puternic, cu efecte adverse periculoase.

Adolescentul tău are între 16 şi 19 ani, merge la liceu, se pregăteşte de facultate şi umblă prin medii în care a fuma „un joint“ este un act cel mai adesea banal?

Chiar dacă dezaprobă această practică, copilul tău nu se va indigna să-şi vadă colegii sau prietenii dedicându-se acestei „distracţii“. Rolul tău este de a-i arăta că ceea ce pare inofensiv poate deveni extrem de periculos. Evită argumentele de genul „E rău pentru sănătate“ şi „Vai, dar e oribil să te droghezi!“.

Arată-i mai degrabă un documentar bine realizat sau organizează o discuţie faţă-n faţă cu o persoană care s-a confruntat cu problema dependenţei.

Spune-i că, dacă e în căutare de senzaţii tari, drogul este varianta cea mai uşoară şi mai lipsită de glorie, acesta fiind un argument bun, fiindcă adolescentul tău e în căutare de senzaţii nemaiîncercate, care-l fac să se simtă unic. Mai spune-i că, dacă suferă (din dragoste, de singurătate), drogul nu este soluţia, ci doar amăgirea.

Dialogul pe care-l ai cu copilul tău trebuie să fie constant, iar această atitudine va fi determinantă în comportamentul lui de zi cu zi. Dialog înseamnă, în primul rând, să-l asculţi, apoi să-i vorbeşti, cu argumente logice, cu impact puternic.

Ca să previi, interesează-te de mediul şcolar şi extraşcolar în care se învârte copilul tău. Invită-i prietenii acasă, observă-le comportamentul (fără a avea aerul că spionezi).

Şi nu uita că tu dai mereu exemplul. Dacă şi tu eşti victima vreunei dependenţe – tutun, alcool – nu vei putea să ai credibilitate în ochii adolescentului pe care vrei să-l ţii departe de un alt tip de astfel de vicii.