Știu românii să-i ajute pe cei cu boli neurologice? Experiment filmat cu camera ascunsă
Românii nu știu cum să reacționeze și să ajute persoanele care se confruntă cu tulburări neurologice, arată un experiment social al unei clinici private, filmat cu camera ascunsă. Rezultatele experimentului sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că cel puțin 1 din 3 persoane se va confrunta pe parcursul vieții cu o tulburare neurologică, acest tip de afecțiuni fiind principala cauză pentru dizabilitate și a doua cauză de deces la nivel mondial.
Chiar dacă prevalența unor afecțiuni ca Boala Alzheimer, Boala Parkinson, epilepsie, accidentul vascular cerebral sau scleroza multiplă este în creștere, nivelul de informare publică cu privire la nevoile pacienților rămâne scăzut, condamnându-i pe aceștia la izolare socială.
La invitația clinicii, actorul Teatrului Excelsior, Alex Călin, a realizat un experiment social pentru a măsura nivelul de conștientizare a românilor față de nevoile pacienților care trăiesc cu afecțiuni neurologice.
Iată experimentulul social!
„În ultimii doi ani de pandemie, am simțit pe pielea noastră efectele necruțătoare ale izolării sociale. Din nefericire, mulți dintre pacienții cu boli neurologice trăiesc permanent într-o stare de izolare care le afectează și mai tare calitatea vieții. Pentru această realitate suntem cu toții responsabili și purtăm o parte din vină. Izolarea pacienților neurologici are loc nu pentru că aceștia nu ar putea trăi printre noi, ci mai degrabă pentru că noi nu suntem pregătiți să trăim printre ei.
Din acest motiv, pacienții cu afecțiuni precum Scleroză Multiplă, Epilepsie, Boala Parkinson, Boala Alzheimer sau Accidente Vasculare Cerebrale, aleg să trăiască izolați, departe de viața activă a societății. Știm însă că educația a fost dintotdeauna capabilă să schimbe destine și este timpul ca aceasta să schimbe, în sfârșit, și destinele pacienților neurologici” explică Dr. Dan Mitrea.
Alex Călin, actor al Teatrului Excelsior, afirmă că experimentul social la care a luat parte l-a ajutat să înțeleagă mai bine provocările pacienților cu afecțiuni neurologice, dependența față de infrastructura specială și față de ajutorul celor din jur:
„Experimentul făcut în cadrul campaniei mi-a dat ocazia să mă pun în pielea unui pacient cu tulburări neurologice și să înțeleg astfel, măcar într-o mică măsură, care sunt provocările cu care se confruntă, cum se simte dependența față de infrastructura urbană încă neadaptată cu adevărat persoanelor cu nevoi speciale dar și dependența față de ajutorul celor din jur care fie nu au timpul sau răbdarea necesară, fie nu știu cum îi pot ajuta pe cei cu afecțiuni neurologice. Cred că este extrem de important un astfel de experiment, care ne pune oglinda în față și ne arată pe unde ne situăm ca societate, și la fel de importantă o astfel de campanie de conștientizare a greutăților cu care se confruntă persoanele de multe ori invizibile pentru cei din jurul lor”, afirmă Alex Călin.
Pentru a sprijini reintegrarea în societate a bolnavilor care trăiesc cu afecțiuni neurologice este necesar să le înțelegem cu adevărat nevoile. Simona Tănase, președinta Asociației Învingătorii Sclerozei Multiple, afirmă că preconcepțiile existente la nivelul societății și incapacitatea angajatorilor de a-și adapta cerințele de muncă îi forțează, de multe ori, pe pacienții cu afecțiuni neurologice să se autoizoleze.
„Chiar dacă am fi tentați să spunem că afecțiunile neurologice sunt cele care ne fac să ne pierdem relațiile și locul de muncă, adevărul este că societatea este cea care izolează, nu boala. Iar acest lucru se întâmplă din cauza lipsei acute de educație medicală. Nu știm să acordăm primul ajutor, nu știm când trebuie să sunăm la 112 și nu știm nici măcar cum să identificăm corect anumite simptome, pentru a decide când trebuie să mergem la un Spital de Urgență și când la medicul de familie sau cel specialist.
În ceea ce privește pacienții cu tulburări neurologice, aceștia se pot dezvolta social, pot crea, pot munci. Din păcate, preconcepțiile de la nivelul societății îi obligă, de exemplu, pe pacienții cu epilepsie să-și ascundă condiția, de teamă să nu-și piardă locul de muncă. Claxoanele din trafic ale șoferilor nerăbdători îi obligă pe pacienții cu Scleroză Multiplă să se gândească de două ori înainte de a decide dacă să pășească pe trecerea de pietoni sau nu. Lipsa de empatie a celor care nu ar ceda locul în mijloacele de transport în comun, privirile incisive ale celor aflați la coadă la supermarket, supărați că te miști încet - toate acestea sunt motive, mai mici și mai mari, pentru care pacienții cu tulburări neurologice aleg calea izolării sociale”, afirmă Simona Carolina Tănase, președinta Asociației Învingătorii Sclerozei Multiple.
