Metodă de screening în cancerul mamar, dezvoltată de o româncă

Acum câţiva ani, Ileana Hancu a făcut un control medical de rutină şi veştile au fost îngrijorătoare. Medicul ei avea impresia că i-a depistat un nodul la sân. A urmat o întreagă odisee printre progresele medicinii moderne, de la mamografie la ecografie şi aproape biopsie. „Însă medicul care urma să facă biopsia a stabilit că nu se mai vedea nimic care să poată fi testat prin biopsie,” spune Hancu. A apelat la un alt test, o analiză RMN, care i-a oferit medicului ei suficiente informaţii pentru a concluziona că nu mai este nevoie de screening. „În cazul meu, nu aveam nimic, a fost doar o sperietură care a durat o lună de zile,” spune Hancu. „Însă mi-am dat seama că în situaţia actuală, chiar dacă avem foarte multe instrumente de imagistică, nu suntem atât de bine pregătiţi pe cum am putea fi.”

Hancu, de profesie fizician şi cercetător în domeniul RMN în cadrul Centrului de Cercetare Globală GE (GRC), nu putea să ignore propria experienţă. A intrat în laborator şi a proiectat o soluţie de imagistică datorită căreia, într-o bună zi, multe femei aflate în situaţia ei ar putea scăpa de un asemenea chin. „Vreau ca medicii să aibă posibilitatea de a analiza toate imaginile unui test şi de a şti cu certitudine dacă totul este în regulă sau dacă este vorba de cancer,” spune aceasta. „Nimeni nu are nevoie de incertitudini şi nu şi le doreşte la sfârşitul unui test.”

Studiul lui Hancu ar putea fi de bun augur în ceea ce priveşte grupurile de femei pentru care mamografiile pot fi deseori neconcludente, cum ar fi femeile cu sâni mari. Aceasta şi-a propus să contribuie la eliminarea incertitudinilor legate de screening-ul grupului respectiv. „Îţi doreşti să afli pe loc dacă rezultatul este pozitiv sau negativ,” spune ea.

Hancu a crescut în Bucureşti, într-o familie cu înclinaţii ştiinţifice. Tatăl ei a fost programator de calculatoare, mama sa a fost chimist, iar Ileana Hancu s-a înscris la facultate, unde avea să studieze optica. „Pe atunci, probabil că nu exista nici măcar un aparat RMN în toată ţară,” spune Ileana Hancu. În anul 1996, după ce a absolvit facultatea a ales să studieze fizica la Universitatea din Pittsburgh şi a descoperit rezonanţa magnetică. Câţiva ani mai târziu, şi-a luat doctoratul în acest domeniu ezoteric. „De aceea am ajuns la GRC. Nu există prea multe locuri în lume care să poată valorifica o astfel de expertiză”, spune ea.

Hancu desfăşura deja cercetări RMN când au intervenit temerile legate de cancer. RMN-ul fusese folosit în clinica de diagnosticare a cancerului mamar, dar imaginile RMN standard au produs prea multe rezultate fals pozitive sau au descoperit leziuni care la biopsie s-au dovedit a fi benigne.

O nouă metodă pe bază de RMN care trebuia să genereze imagini clare, denumită imagistică ponderată prin difuzie, „a tot apărut prin literatura de specialitate în ultimii câţiva ani”, spune Hancu. „Dar imaginile ponderate prin difuzie erau deplorabile”, spune ea. Arătau ca o captură de imagine de la un televizor cu antenă proastă, neclare şi deformate. Un doctor nu le-ar fi putut interpreta corect şi nu le-ar putea folosi pentru a hotărî soarta unui pacient.

Hancu a început să experimenteze diverse metode care ar putea îmbunătăţi semnalul RMN şi rezoluţia spaţială a imaginilor, astfel încât să se poată vedea chiar şi tumorile mai mici. Una din abordările sale presupune construirea unui RMN echivalent cu o cameră de înaltă rezoluţie.

Activitatea de cercetarea i-au adus deja lui Hancu şi colaboratorului ei, Prof. Robert Lenkinski de la Centrul Medical Southwestern al Universităţii din Texas, o bursă de 3,2 milioane USD pentru o perioadă de cinci ani de la Institutul Naţional de Sănătate din SUA. Ei intenţionează să îşi testeze tehnologia pe pacienţi într-un studiu clinic prin care să contribuie la evaluarea pe viitor a utilizării acesteia în diagnosticarea cancerului mamar.

Hancu spune că, pentru ea, a învăţa nu este un exerciţiu academic. „Dacă ajungi să dezvolţi o tehnică de imagistică prin care poţi salva oamenii de la o biopsie, dacă poţi dezvolta o tehnică prin care poţi afla cu certitudine dacă ai sau nu cancer, cred că aşa se măsoară succesul, în cele din urmă,” spune Hancu. „Eu cred că măsura succesului este impactul pe care îl ai asupra vieţii unui om.”