Cauzele infertilităţii - Ce înseamnă o relaţie sexuală regulată

Unul din patru cupluri din ţările în curs de dezvoltare s-a dovedit a fi afectat de infertilitate, printr-o evaluare făcută publică de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS). Acesta este motivul pentru care OMS a numit infertilitatea o problemă globală de sănătate.

”Care este diagnosticul real? De exemplu, un cuplu vrea să aibă un copil. În prima lună, şansa este de aproape 20%. Deci, înseamnă că nu toate cuplurile rămân însărcinate atunci când vor. Dar când urmărim aceste cupluri, de exemplu, luăm 100 de cupluri şi le urmăm 6 luni, vedem că aproape jumătate dintre ele rămân însărcinate. Nu înseamnă că în fiecare lună 20% dintre cupluri rămân însărcinate. În prima lună, şansa este de 20%, în luna a 6-a, este de 50%. Când urmăm aceste cupluri 1 an, după acel an, şansa de a avea un copil este de 85%. Dacă nu puteţi prinde 85%, dacă nu sunteţi în acest procentaj, înseamnă că aveţi o problemă să rămâneţi gravidă. Deci ne întrebăm de ce sunteţi în celălalt procent. Diagnosticul de infertilitate nu este absenţa sarcinii în ciuda faptului că există relaţii sexuale regulate timp de 12 luni. Poate că ar trebui să clarificăm şi ceea ce este actul sexual regulat. Atunci când un cuplu are relaţii sexuale de două ori pe săptămână, este un contact sexual regulat”, explică profesorul Tayfun Bagış

În ceea ce priveşte cauzele infertilităţii, 40% dintre acestea sunt legate de femei, 40% de bărbaţi şi 20% legate de cuplu - aceste 20 de procente sunt, de asemenea, inexplicabile, o afecţiune diagnosticată ca infertilitate inexplicabilă.

”În ceea ce le priveşte pe femei, cea mai comună situaţie care nu permite o sarcină este atunci când trompele uterine sunt blocate. De fapt, acesta este motivul pentru care FIV a fost dezvoltat în primul rând. Alte femei au o problemă de ovulaţie, nu pot ovula şi acesta este motivul infertilităţii lor. Unele femei au endometrioză. Şi la unele femei, factorul de vârstă joacă cel mai important rol în infertilitate. Când ne uităm la partea bărbaţilor, avem următoarele cauze: numărul scăzut de spermatozoizi sau motilitatea sau alte probleme ale spermei”, spune prof. Dr.Tayfun Bagış.

Într-o lume plină de teste de fertilitate care promit să dea toate răspunsurile, profesorul Bagış recomandă doar trei teste de bază pentru a descoperi cauza exactă a problemei cuplului.

”În primul rând, ar trebui să ştiţi dacă o femeie are ovulaţie sau nu. Pentru aceasta, puteţi face un test de progesteron. În al doilea test, trebuie să analizaţi dacă trompele sunt deschise sau nu, aceasta se numeşte histerosalpingografie. Dacă sunt deschise şi ovulaţia este evidentă, trebuie să verificaţi şi spermatozoizii. Recomand ca aceste teste să fie făcute împreună”.

Medicina reproductivă oferă două soluţii pentru un cuplu care nu poate concepe în mod natural un copil: inseminarea sau fertilizarea in vitro.

”Aceasta este o problemă controversată în medicină: care este mai bună? Deoarece mulţi medici duc pacientele direct la FIV. O altă parte, ca şi mine, le sfătuieşte ca aproape trei inseminări sunt egale cu un FIV. Multe studii susţin această afirmaţie. Dar pentru a avea o inseminare, ar trebui să aveţi infertilitate inexplicabilă sau doar infertilitate uşoară a factorului masculin, nu probleme grave de infertilitate masculină”, consideră dr. Bagış.

La peste 40 de ani de la primul FIV, s-a estimat că 8 milioane de copii s-au născut în toată lumea folosind FIV şi alte tehnici de reproducere asistată. Profesorul Tayfun Bağış a efectuat în jur de 15.000 de cicluri FIV şi a văzut domeniul evoluând.

”Când am început această meserie în 2003, exista un singur protocol pentru FIV. A fost un protocol lung, un proces lung, durează 4-5 săptămâni. În zilele noastre, aproape 96% sau poate mai multe dintre cicluri se fac folosind protocoale scurte - începem injecţiile şi stimulăm ovarele doar cu câteva zile înainte de recoltarea ouălor, nu cu câteva săptămâni. De asemenea, la începutul carierei mele îngheţam embrionii sau ouăle folosind metoda de congelare lentă. În ultimii 10 ani, s-a dezvoltat un nou sistem: vitrificarea. Prin vitrificare, nu este nevoie de mai mult de 10 minute pentru a îngheta embrioni sau spermatozoizi. Este foarte uşor şi are mare succes. Când îi folosim, rata de succes este mai mare. Ne spunem că este ca materialul proaspăt sau chiar mai bun datorită vitrificării. În 2003, după procedura de extragere a ouălor, am introdus embrionii, oul fecundat, într-un fluid special. Numim aceste fluide „medii”. Sunt lichide foarte speciale şi foarte costisitoare. Acum 16 ani exista un singur fel, poate două tipuri de mediu, dar acum sunt multe. Şi un aspect foarte interesant - nu ştim exact conţinutul acestor medii, deoarece companiile nu dezvăluie ingredientele. Desigur, fiecare companie încearcă să-i convingă pe medici să îşi aleagă mediul, aşa că ei spun adesea dacă utilizaţi mediul nostru rata de succes sarcinii va creşte. Şi chiar s-a întâmplat! Am văzut că, într-adevăr, rata de succes a sarcinii creşte dramatic. De asemenea, acum folosim - nu pentru toţi pacienţii – EmbryoScope, un tip special de incubator care permite specialiştilor în infertilitate să monitorizeze permanent progresul ouălor fertilizate, fără să le scoată vreodată din incubatorul protejat. Aparatul face fotografii la fiecare zece minute şi face film din aceste fotografii, astfel încât să apăsaţi butonul pecomputer şi veţi vedea progresul embrionului”.

Eşec recurent de implantare. Cuvinte atât de greu de auzit şi de suportat pentru cuplurile care se străduiesc să conceapă un copil cu ajutorul medicinei de reproducere. Dar acest scenariu se întâmplă în procedurile FIV, iar medicii din întreaga lume încearcă să înţeleagă cum se întâmplă acest lucru şi ce pot face pentru a preveni acest lucru. Printre aceşti experţi se află prof. Dr. Tayfun Bağış, celebru pentru munca sa asiduă în domeniul teoriei infertilităţii imunologice. O descriere foarte scurtă a acesteia ar fi că, în multe cazuri, consideră experţii, corpul femeii respinge embrionul la fel cum pacientul transplantat nu acceptă noul organ.

”Acum, să vedem ce se întâmplă în timpul transferului de embrioni. Embrionul - o parte este oul femeii şi o parte sperma. Sperma este dintr-un corp diferit. Vine de la o altă persoană, nu este de la fratele tău, ci de la soţul tău. Nu vii din aceeaşi familie. Când implantezi spermă, acesta devine un transplant semiallogenic cum îl numeşte medicina. După aceea, introducem embrionul în endometru. Corpul, dacă funcţionează corect, practic ar trebui să-l arunce, ar trebui să-l respingă: acest lucru nu face parte din mine, voi ataca acest embrion. Ce se întâmplă? Nu ştim exact, dar ştim că unele sisteme acţionează diferit în endometru şi în restul corpului. Şi poate există ceva de genul soldaţilor care observă toată mişcarea şi, când văd inamicul, îl omoară, dar poate există şi unele ajutoare - primii sunt foarte agresivi, iar ceilalţi sunt mai puţin agresivi. În momentul implantării, celor mai puţin agresivi le creşte numărul şi agresivilor le scade. Aşa acţionează corpul. Deci, înainte de ovulaţie şi după ovulaţie avem sisteme total diferite. Unele femei nu pot schimba acest sistem, nu pot face schimbarea. De exemplu, femeile mai tinere de 35 de ani au o rată de sarcină de aproape 70%. Dacă sunt mai tinere de 30 de ani, pot avea o rată de sarcină de 80%, dar 15-20% dintre ele vor avea un avort spontan. De obicei, spunem că dacă aveţi mai puţin de 35 de ani, aveţi şanse de 50% să aveţi un copil” declară expertul.