Mancatul excesiv ascunde nefericirea - De ce mancam pe fond emotional

Mancatul excesiv are loc de cele mai multe ori din cauza unor nefericiri. Ne cufundam in mancare cand de fapt problemele noastre sunt altele. Persoanele care sufera de aceste tulburari de alimentatie mananca frecvent cantitati impresionante de alimente, cateodata pana la 15.000 de calorii la o singura masa. Medicul nutritionist explica de ce ajungem intr-o astfel de situatie deloc fericita.

”Oboseala este un lucru care efectiv ne da o lipsa de slabiciune, lipsa de concentrare, pe care noi o numim hipoglicemie, insa de cele mai multe ori oboseala poate fi combinata si cu un sentiment de insatisfactie, de lipsa de placere, bucurie si atunci mancarea este atat de la indemana si de eficienta in a ne da un minim de energie pozitiva, dar foarte important, si o folosire a simturilor extrem de eficienta, simturi pe care noi am uitat sa le mai punem in slujba noastra in legatura cu alte activitati si ingrediente din viata noastra, deci noi am uitat sa mai traim prin prisma simturilor, traim foarte mult cu rationalul, cu mintea.

Din pacate simturile daca nu sunt satisfacute ele nu asteapta si nu au rabdare macar si pana la sfarsitul zilei o lipsa de satisfactie la nivel senzorial va fi automat urmata de o masa la o ora tarzie, tocmai pentru ca nu ne putem culca, subconstientul nostru nu este de acord sa mergem la culcare fara sa fim satisfacuti din punct de vedere senzorial. Şi daca alte elemente vizuale, auditive, tactile nu avem, alte activitati care sa implice corpul, mancarea va fi cu siguranta la indemana, aici este beleaua si marea problema a secolului in care traim: o abundenta alimentara naucitoare si o ignorare aproape completa a corpului, care nu mai traieste simtind prin aceste activitati fizice, ci traieste doar in sfera vizuala sau rationala.

De cand suntem bebelusi, in momentul in care esti nemultumit si plangi toata lumea se gandeste ca iti e foame si ti se pune un biberon in gura. Iata mai tarziu si noi ca adulti stim sa avem biberonul in gura. Francezii o numesc "intoleranta la disconfort". La toate aceste disconforturi pe care nu stim sa le numim, sa le etichetam, noi vom apela la mancare, pentru ca nu ne place ce simtim si compensam cu mancarea.

Nu exista nici din punctul de vedere al societatii, dar nici al familiei un accent pus pe aceste lucruri, foarte putini parinti isi intreaba copiii "tu ce simti?". De foarte multe ori intrebam "ce faci?", iar raspunsul este automat "bine", dar cand iti pui aceste intrebari ce simt eu in corpul meu si ce inseamna lucrul acesta ne dam seama ca e greu de raspuns, iar lucrul acesta mai tine si de un aspect extrem de interesant, apropo de dorinta mamelor de a fi mame perfecte - se spune un lucru care ne marcheaza viitorul in viata noastra de adulti - daca ai un copil caruia i-ai satisfacut toate nevoile si ai fost o mama prea buna, perfecta, acest copil nu are aceasta confruntare cu refuzul, cu nu-ul si cu disconfortul si la prima senzatie negativa pe care o va simti dupa ce iese din acest ou de confort pe care mama l-a creat si in care toate nevoile vor fi satisfacute va fi extrem de brutal, dezamagit si furios pentru ca simte ceva negativ.

Deci o mama buna este daca vreti in termenul englezesc good enough. Ce inseamna asta? O mama de nota 5, adica o mama care abia trece clasa si se califica la a fi mama, pentru ca doar o astfel de mama va avea curajul sa isi lase copilul sa simta: frustrarea, nemultumirea si lipsa de cand e micut si asa ca adulti vom fi relaxati, nu moare nimeni nici dintr-un pic de suparare, un pic de tristete sau frustrare. in schimb daca ai avut o copilarie plina numai de lucruri pozitive, nu ti-a spus nimeni niciodata nu, nu ai fost refuzat, mereu tinut in puf, atunci ca adult vei avea mari probleme de adaptare si intoleranta la disconfort va fi diagnosticul tau pe viata” a explicat Mihaela Bilic la Digi24.