Eveniment cardiologic temporar, sindromul inimii frânte apare în situaţii stresante sau în contextul unor emoţii puternice şi are simptomatologie asemănătoare cu atacul de cord, fără însă a prezenta riscurile acestuia. Cele mai afectate sunt femeile.

Sindromul inimii frânte mai este cunoscut şi sub numele de cardiomiopatie Takotsubo şi a fost documentat prima oară în Japonia în anii ʼ90.

Acest sindrom are manifestări asemănătoare cu cele ale atacului de cord, fără a prezenta însă riscurile similare. Spre deosebire de atacul de cord, care presupune blocarea arterelor coronare, cu risc letal, în sindromul inimii frânte, doar muşchiul inimii este slăbit.

Persoana cu sindromul inimii frânte poate experimenta: durere puternică în piept, respiraţie greoaie, aritmii (bătăi neregulate ale inimii), tensiune scăzută şi stări de leşin.

În cele mai multe cazuri, afectate sunt femeile cu vârsta cuprinsă între 60 şi 75 de ani. În general, sindromul inimii frânte apare în contextul unor emoţii puternice precum decesul unei rude sau a unei persoane foarte apropiate, după un divorţ, într-un atac de astm, după o surpriză cu impact mare sau după un efort foarte solicitant din punct de vedere fizic. Practic, sindromul inimii frânte este modalitatea organismului de a se manifesta în contextul în care sunt produşi în exces hormoni ai stresului, care reduc temporar capacitatea inimii de a pompa cantitatea necesară de sânge.

Persoanele cu astfel de simptome este indicat să consulte un cardiolog, pentru un diagnostic şi tratament corect.