Cum se tratează guşa tiroidiană? Medicul explică
Gușa tiroidiană este o mărire anormală a tiroidei, o glandă în formă de fluture situată în partea din față a gâtului. Această supradimensionare poate afecta toată glanda sau poate consta în una sau mai multe umflături numite noduli.
În multe cazuri, gușa poate fi observată ca un „nod” sau umflătură la baza gâtului.
Cea mai frecventă cauză a gușei este deficitul de iod în alimentație, deoarece tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormoni tiroidieni.
Atunci când nu primește suficient iod, glanda încearcă să compenseze prin a se mări, în încercarea de a produce mai mulți hormoni. În țările unde sarea este îmbogățită cu iod, gușa este mai puțin frecventă, iar cauzele sale sunt legate de alte afecțiuni ale tiroidei.
Pe lângă deficitul de iod, gușa poate fi cauzată și de boli autoimune precum boala Graves (în care sistemul imunitar stimulează excesiv tiroida) sau tiroidita Hashimoto (sistemul imunitar atacă glanda, provocând inflamație). Alte cauze includ noduli tiroidieni, cancerul tiroidian, unele medicamente sau modificări hormonale, precum cele din timpul sarcinii.
Ce simptome o însoţesc
Manifestările gușei pot varia: uneori nu provoacă nicio durere și este observată doar ca o umflătură la nivelul gâtului. Alteori poate fi asociată cu senzație de presiune și strângere în zona gâtului, dificultate la înghițire sau respirație sau chiar răguşeală.
Dacă gușa este însoțită de disfuncții ale tiroidei, pot apărea și simptome ale hipertiroidismului (exces de hormoni tiroidieni), cum ar fi palpitații, scădere în greutate și anxietate, sau ale hipotiroidismului (deficit de hormoni tiroidieni), precum oboseală, creștere în greutate și sensibilitate la rece.
Teste necesare pentru diagnostic
Medicii încep, de obicei, cu un examen fizic, palparea gâtului și apoi recomandă teste suplimentare. Acestea pot include analize de sânge pentru a măsura nivelurile hormonilor tiroidieni și al TSH (hormonul care stimulează tiroida), dozări de anticorpi pentru a detecta boli autoimune, ecografie pentru a vedea structura tiroidei sau, în unele cazuri, proceduri mai specializate precum o biopsie cu ac subțire pentru a examina nodulii.
Soluțiile depind de cauză
Tratamentul gușei depinde de mărimea gușei, simptome și cauza de bază. Dacă gușa este mică și nu provoacă simptome sau probleme, un medic poate recomanda pur și simplu urmărire atentă cu controale regulate pentru a observa dacă apar modificări.
În cazurile în care gușa este asociată cu tulburări de funcție tiroidiană, se pot prescrie medicamente. Pentru hipotiroidism, se administrează hormon tiroidian de substituție (de exemplu levotiroxină) pentru a normaliza nivelurile de hormoni și a reduce stimularea tiroidei.
Pentru hipertiroidism, se folosesc medicamente antitiroidiene pentru a reduce producția excesivă de hormoni. De asemenea, medicamentele beta-blocante pot ameliora simptomele precum tahicardia.
În unele situații, tratamentul cu iod radioactiv este utilizat pentru a micșora glanda, mai ales dacă există hipertiroidism. Radioiodul este administrat oral și este absorbit de tiroidă, unde reduce semnificativ activitatea celulelor glandulare. După o astfel de terapie, poate fi necesară administrarea pe termen lung a hormonilor tiroidieni.
Dacă gușa este foarte mare, provoacă dificultăți de respirație sau înghițire sau dacă există suspiciuni de cancer, chirurgia tiroidiană poate fi recomandată. Aceasta poate însemna îndepărtarea unei părți din glandă sau a întregii tiroide, iar în urma operației este posibil să fie necesară administrarea de hormoni tiroidieni pe termen lung.
Iodul este cheia prevenției
Prevenția gușei cauzate de deficitul de iod constă în asigurarea unei diete adecvate în iod, prin consumul de alimente precum pește de mare, produse lactate și sare iodată, în special în zonele unde deficitul de iod este frecvent.
Deși gușa tiroidiană este tratabilă și, în multe cazuri, benignă, este importantă evaluarea medicală pentru a stabili cauza și tratamentul adecvat. Controlul regulat al funcției tiroidei și consultul medicului la apariția unor simptome noi sunt esențiale pentru un management eficient al acestei afecțiuni.
Când se recomandă chirurgia
Dr. Andra Neacșu, medic specialist endocrinologie, explică: „Intervenția chirurgicală se recomandă doar în cazuri bine definite: noduli suspecți sau maligni, gușă mare care apasă pe trahee, ne dă sufocare, hipertiroidism care nu răspunde la echilibrarea medicamentoasă.
Așa că, dacă ai un nodul, nu te gândi direct la operație, se evaluează în funcție de analize hormonale, ecografie și puncție tiroidiană, atunci când este cazul.
În ceea ce privește diagnosticul de tiroidită autoimună nu însemnă musai tratament! Tiroidita autoimună este foarte des întâlnită, mai ales la persoanele tinere, însă cele mai multe cazuri depistate necesită doar evaluare periodică (hormonală și ecografică) la recomandarea medicului endocrinolog. Tratamentul este recomandat când apar modificări ale hormonilor tiroidieni și TSH".
Foto: Shutterstock
