Puterea cuvântului

În acest articol, voi enumera câteva dintre distorsiunile cognitive de care fiecare dintre noi ne lovim de-a lungul vieţii noastre. Cu toţii le folosim şi facem asta, de cele mai multe ori, fără să fim conştienţi de acest lucru.

Există o vorbă din bătrâni care exprimă perfect acest lucru: „vorbeşte gura fără el”. Cu alte cuvinte, rosteşte cuvinte dar nu este conştient de ceea ce spune, nu pătrunde esenţa cuvintelor folosite, nu cunoaşte sensul adânc a ceea ce spune, a cuvintelor şi a expresiilor folosite.

Acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când vorbim despre distorsiuni cognitive care sunt traduse prin cuvinte ce generează în noi reacţii pe cât de puternice, pe atât de false. În cadrul emisiunii prezint câteva dintre aceste distorsiuni şi le iau la puricat.

1. Stilul de gândire de tipul „totul sau nimic“

Tendinţa de a aprecia lucrurile în culori extreme: alb-negru. Dacă un anumit lucru nu a fost realizat perfect, acesta va fi considerat un eşec. Astfel, o tânără care ţine o cură de slăbire şi mănâncă o linguriţă de îngheţată îşi spune: „dieta mea este total compromisă”. Gândul negativ o supără atât de mult încât până la urmă mănâncă toată cutia de îngheţată.

2. Suprageneralizarea

Tendinţa de a consideră că un eveniment negativ singular reprezintă un model care se va repeta la nesfârşit, utilizând termeni ca “totdeauna” sau “niciodată”. Tânărul părăsit de iubită îşi va spune:“niciodată n-o să-mi găsesc o prietenă”.

3. Filtrarea mentală cu concentrare asupra negativului

Tendinţa de a alege un singur eveniment negativ şi a se concentra atât de puternic asupra acestuia încât întreaga realitate devine deformată şi întunecată. Astfel, dacă un autor a auzit mai multe comentarii elogioase referitoare la cartea să şi doar unul negativ, el va fi obsedat zile în şir doar de respectivul comentariu critic.

4. Desconsiderarea pozitivului

Tendinţa de a respinge toate experienţele pozitive, afirmând că acestea nu contează. Astfel, dacă o persoană a realizat un lucru bun, îşi va spune fie că acel lucru nu este suficient de bun, fie că oricine altcineva ar fi procedat la fel.

5. Desprinderea unor concluzii pripite

Se referă la interpretarea negativă a unor situaţii atunci când nu există suficiente date care să stea la baza concluziilor formulate. În această categorie sunt incluse: – citirea gândurilor: a conchide în mod arbitrar că cineva îţi este ostil, fără să verifice acest lucru.

Am numit acest aspect Sindromul Telepatiei – ghicirea viitorului: a prezice faptul că lucrurile vor lua o întorsătură nefericită. Am numit acest aspect Sindromul Mafalda. Astfel, înainte de a da un examen, subiectul îşi spune : “cu siguranţă voi pica la acest examen”.

6. Amplificarea

Tendinţa de a exagera importanţa problemelor sau defectelor şi de a minimaliza calităţile.

7. Judecată afectivă

Tendinţa de a presupune că stările afective negative reflectă realitatea. “Mi-e frică să zbor cu avionul. Asta înseamnă că este foarte periculos să călătoreşti cu avionul” sau: “Mă simt inferior şi asta înseamnă că nu este nimic de capul meu” etc.

8. Imperativele categorice

Tendinţa de a gândi că lucrurile trebuie neapărat să corespundă dorinţelor sau expectaţiilor personale. Astfel, un student eminent îşi spune, după ce a dat un examen greu: “nu ar fi trebuit să fac atâtea greşeli”, iar o tânără, la rândul ei, gândeşte poate gândi: “(el) trebuie neapărat să mă iubească şi să se comporte aşa cum doresc eu”. Afirmaţiile de tipul “trebuie neapărat”, referitoare la propria persoană, generează culpabilitate şi frustrare, în timp ce acelaşi tip de afirmaţii cu privire la ceilalţi sau la lumea înconjurătoare conduc la supărare şi frustrare. (“El nu ar fi trebuit să fie atât de încăpăţânat şi certăreţ”)

9. Etichetarea

Reprezintă o formă a tipului de gândire “totul sau nimic”. Astfel, în loc să-şi spună: “am făcut o greşeală”, subiectul îşi adaugă o etichetă: “sunt un ratat”. Etichetarea reprezintă o modalitate iraţională de a gândi, pentru că oamenii nu pot fi identificaţi în totalitate. Oamenii reprezintă fiinţe reale, în timp ce “rataţii”, “frustraţii” sau “nebunii” nu sunt altceva decât abstracţiuni care generează mânie, anxietate, frustraţie şi imagine de şine scăzută.

Etichetele negative pot fi aplicate şi altor persoane. Astfel, dacă cineva ne-a făcut o nedreptate, avem tendinţa de a-l cataloga drept un om rău.

10. Personalizarea şi blamarea

Tendinţa de a te simţi responsabil pentru o situaţie pe care nu o controlezi pe deplin. Astfel, o soţie maltratată de soţ îţi poate spune : “dacă aş fi mai bună la pat, nu m-ar mai bate”. Exista însă şi persoane care procedează invers, blamându-i pe alţii sau împrejurările, pentru necazurile lor ignorând modul în care ei au contribuit la apariţia problemelor respective.

“Căsnicia mea merge atât de prost deoarece soţul meu este total iresponsabil”. Blamarea altora nu dă rezultate bune, pentru că persoana blamată se va simţi transformată în “ţap ispăşitor” şi va avea tendinţa de a arunca vina înapoi asupra celui care a blamat-o.

Eugen Popa este Trainer Personal şi Profesional. Sloganul său este „Învaţă Creşte Dăruieşte“. Eugen îşi împarte timpul între cursurile pe car le susţine, consultaţii şi dezvoltare personală. Afli mai multe despre el AICI