Cum se ajunge la insuficienţă pancreatică

Insificienţa pancreatică reprezintă diminuarea funcţiilor exocrine şi/sau endocrine ale pancreasului. Se poate ajunge la o astfel de stare după o pancreatită cronică pusă pe seama excesului de alcool pe durate îndelungate. De asemenea, o altă cauză poate fi fibroza chistică (mucoviscidoza), o boală genetică manifestată printr-o îngroşare a secreţiilor mucoase ale organismului, care formează chisturi şi afectează diferite organe, în special plămânii şi pancreasul.

• Insuficienţa pancreatică endocrină este deficitul de secreţie a hormonilor produşi de pancreas (insulină, glucagon). • Insuficienţa pancreatică exocrină reprezintă secreţia insuficientă de enzime necesare pentru digestia normală. Poate fi cazată şi de intervenţiile chirurgicale de la nivelul stomacului, pancreasului sau intestinelor. Ştiai că... ...pe termen lung, insuficienţa pancreatică exocrină poate favoriza apariţia afecţiunilor cardiace şi a osteoporozei?

Sfatul specialistului

Insuficienţa pancreatică (IP) este caracterizată printr-un deficit de enzime digestive pancreatice, cel mai sever fiind afectată digestia grăsimilor. Mangementul IP implică restricţii igieno-alimentare şi administrarea cronică de enzime digestive pancreatice. Restricţiile igieno-alimentare se referă la reducerea aportului alimentar de grăsimi şi oprirea/evitarea fumatului şi a consumului de alcool. De asemenea, mai poate fi necesara si administrarea unui supliment de vitamine liposolubile (A,D, E, K). Enzimele pancreatice se găsesc sub numeroase denumiri, combinaţii şi concentraţii.

Alegerea medicamentului trebuie să ţină cont de 2 aspecte: 1) să conţină toate cele 3 tipuri de enzime digestive - lipaza, proteaza, amilaza; 2) capsulele sau comprimatele să fie gastrorezistente, pentru ca enzimele să nu fie distruse de aciditatea gastrică. Dozele se stabilesc în funcţie de cantitatea de lipază (enzima care digeră grăsimile). Doza la fiecare masă este iniţial de 500 unităţi lipază x greutatea corporală (40.000 unităţi la un pacient de 80 kg). Dozele optime pentru fiecare pacient se obţin prin creşteri treptate, la câteva zile, în funcţie de simptome şi de prezenţa de grăsimi în scaun la proba de digestie. Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 10.000 unităţi x greutatea corporală (800.000 unităţi pentru un pacient de 80 kg). În cazul în care se schimbă medicamentul, creşterea dozelor trebuie reluată de la început.

Insulina, hormonul vital

Hormon produs de pancreas, insulina ajută celulele să preia glucoza din sânge, transformând-o pentru producerea energiei necesare organismului.

În jur de 5% din masa pancreasului este formată din celulele endocrine, fiind grupate în insulele Langerhans (numite astfel după numele celui care le-a descoperit).

Insulina joacă un rol vital în organism, acţionând asupra metabolismului glucidelor. Fără acest hormon, corpul nu poate converti alimentele consumate în energie. Aproape toate celulele organismului conţin receptori insulinici, care ajută la asimilarea ei. Acest hormon este secretat în cantităţi mari după masă, când glicemia creşte. Orice dezechilibru insulinic afectează procesele metabolice.

· La o persoană cu diabet zaharat de tip 1, apare o reacţie anormală a organismului îndreptată împotriva propriilor celule secretoare de insulină, urmată de distrugerea acestora până aproape de dispariţie. Este cunoscut şi ca diabet insulinodependent, pentru că persoanele afectate de această boală trebuie să primească tratament cu insulină pentru a supravieţui.

· În diabetul zaharat de tip 2, există o secreţie insuficientă de insulină, precum şi un deficit în utilizarea acesteia (insulinorezistenţă).

Info

Insulina este singurul hormon cu acţiune hipoglicemiantă din organism.

Pancreasul artificial, speranţă pentru diabetici

Cercetările privind crearea pancreasului artificial sunt în stadii avansate şi un astfel de dispozitiv ar putea fi disponibil în curând pe piaţă. Pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 1, pancreasul artificial este soluţia care îi va scăpa de injecţiile cu insulină. Acest dispozitiv este capabil să monitorizeze nivelul de glucoză din sânge şi să elibereze insulină.