Când este nevoie de scoaterea aluniţelor. Sfatul medicului

1 shutterstock 613097849 jpg jpeg

Există ideea greşită potrivit căreia „nu trebuie umblat la aluniţe“. Sunt situaţii când îndepărtarea lor este necesară, pentru că au risc de transformare în cancer de piele. De asemenea, un alt motiv pentru care dorim să le scoatem este cel de ordin estetic.

Nevii pigmentari sau melanocitari, cunoscuţi popular ca aluniţe, sunt leziuni benigne care apar în urma proliferării celulelor cu pigment numite melanocite. Aluniţele pot să apară de la naştere (nevi congenitali) sau pe parcursul vieţii. Orice persoană trebuie să îşi urmărească periodic aluniţele, iar în cazul în care observă modificări suspecte trebuie să se prezinte la medic, pentru că există riscul ca acestea să se transforme în melanom, tip de cancer de piele agresiv. Astfel, în cazul în care remarci că o aluniţă îşi schimbă culoarea sau dimensiunea, când aceasta îşi modifică aspectul (creşte în dimensiune, are mai multe culori, este asimetrică, are contur neregulat), când apar ulceraţii, dureri sau sângerări, consultul la medic nu trebuie amânat. De asemenea, aluniţele pot fi îndepărtate din motive estetice sau cosmetice. 

Cum are loc examinarea

Medicul dermatolog examinează aluniţele prin dermatoscopie. Aceasta se face cu ajutorul unui instrument (dermatoscop) asemănător unei lupe şi prevăzut cu o sursă de lumină, prin care imaginile sunt mărite astfel încât structura leziunii este analizată mai bine. Medicul observă dacă există suspiciuni de malignitate, caz în care recomandă excizia chirurgicală cu anestezie locală. Proba prelevată se va trimite la examenul histopatologic, care arată dacă este vorba despre o leziune benignă sau malignă, cum este cazul melanomului, formă agresivă de cancer de piele. Dacă se constată că aluniţele au un caracter malign, este nevoie de analize suplimentare, precum şi de începerea imediată a tratamentului.

Când nu există suspiciuni de malignitate, dar totuşi aluniţele sunt asimetrice, se recomandă reexaminarea clinică şi dermatoscopică din 6 în 6 luni. În clinicile private, imaginile sunt fotografiate şi stocate, iar dacă apar modificări faţă de ultima examinare, se recomandă preventiv rezecţia chirurgicală. 

Atenţie la agresarea repetată!

Este posibil ca aluniţele să se afle în locuri nepotrivite – la nivelul sutienului, al curelei, pe pielea capului -, iar acest lucru poate duce la atingerea, implicit la agresarea lor frecventă. Când o aluniţă este traumatizată brutal, medicul poate recomanda îndepărtarea ei. Chiar şi în cazul traumatismelor minore, există riscul de malignizare, de aceea, excizia preventivă este indicată.   

Este preferată excizia chirurgicală clasică

Excizia aluniţelor este o intervenţie minoră, fără riscuri majore. Există mai multe metode, iar medicul o va alege în funcţie de criterii precum mărimea şi caracterul malign. Metoda frecventă este excizia chirurgicală: aluniţa este îndepărtată cu bisturiul, menţinându-se o mică porţiune de siguranţă (2 mm). Intervenţia se face cu anestezie locală (injecţie). Este metoda preferată în cazul aluniţelor suspecte, care necesită biopsie, sau a celor mari. De la caz la caz, se folosesc fire de sutură sau resorbabile (care se topesc). 

Pentru aluniţele proeminente nepigmentare se poate alege metoda de tip „shave“, prin care acestea sunt îndepărtate printr-o tăietură tangenţială cu pielea, baza fiind cauterizată.    

Îngrijirea pielii după excizie

Pentru a preveni riscul de infecţie sau de apariţie a unei cicatrici inestetice, trebuie urmate unele măsuri. În primele ore după îndepărtarea aluniţei, plaga este acoperită cu un pansament sau bandaj steril, după care, în funcţie de recomandările medicului, se lasă descoperită. În perioada recuperării, leziunea nu trebuie atinsă sau frecată şi sunt interzise expunerea la soare şi înotul, pentru că vindecarea va fi întârziată. Medicul poate recomanda aplicarea locală a unor creme cu antibiotic sau reparatoare. 

Dr. Oana Mihaela Mihalcea

medic specialist dermatologie-venerologie, Centrul Oncologic Sanador

Indiferent că ne naştem cu ele sau că apar de-a lungul timpului, majoritatea dintre noi avem cel puţin câteva aluniţe (nevi melanocitari). Apariţia lor este determinată de o combinaţie de factori genetici la care se adaugă expunerea cumulativă a razelor ultraviolete. Aluniţele se pot regăsi absolut oriunde la nivelul corpului. Ele pot îmbrăca o serie de forme, culori, aspecte şi structuri şi unele dintre ele tind să crească destul de mult în dimensiune sau să îşi modifice aspectul iniţial. Îndepărtarea aluniţelor de la nivelul pielii se încadrează în sfera de „mică chirurgie“, extrem de frecventă în practica medicală, însoţită de o recuperare rapidă care nu interacţionează cu activitatea de zi cu zi a pacientului. Deşi fac parte din categoria unor structuri cutanate benigne, excizia aluniţelor este recomandată în următoarele situaţii:

* în cazul în care la nivelul unei aluniţe se observă de către pacient sau medicul dermatolog orice fel de modificare în ceea ce priveşte forma, culoarea sau dimensiunea acesteia, pentru a exclude transformarea ei într-o formaţiune cutanate malignă, respectiv cancer de piele (melanom). În România, în ultimii 25 de ani conform OMS, incidenţa melanomului a crescut de aproximativ 4 ori. Melanomul reprezintă cea mai agresivă formă de cancer cutanat, fiind asociată cu un grad ridicat de mortalitate, iar depistarea precoce a acestuia este esenţială pentru supravieţuire.

* în cazul în care discutăm despre o aluniţă care este permanent supusă unor traumatisme zilnice constante (haine, alte circumstanţe – pieptănat, tuns, bărbierit), pentru a diminua disconfortul local posibil/iritarea/ ruperea/sângerarea acesteia.

* din raţiuni cosmetice, în scopul îmbunătăţirii stimei de sine şi implicit calităţii vieţii pacientului, în cazul în care discutăm despre o aluniţă cu dimensiuni crescute sau aspect inestetic situată în zone vizibile ale corpului precum faţa.

Dacă se observă orice schimbare sau leziune care creşte la nivelul pielii, este neregulată, mănâncă, ustură sau sângerează, indicat ar fi să se contacteze medicul curant dermatolog pentru un control clinic şi dermatoscopic de specialitate.