Incontinenţă urinară? Iată care sunt cele mai bune tratamente!
Incontinenţa urinară este una din cele mai frecvente afecţiuni ale aparatului urinar la vârsta a treia. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea vezicii urinare se reduce, ceea ce face ca implică mers mai des la toaletă şi pierdere de urină atunci când se face efort (după acţiuni precum tuse, strănut şi ridicare de obiecte care nu sunt foarte grele). Deşi boala afectează ambele sexe, femeile sunt mai des diagnosticate, unele studii arătând că ele au un risc de 5 ori mai mare. Fumatul, printre factorii de risc Printre factorii care favorizează apariţia bolii se numără greutatea prea mare, fumatul (episoadele de tuse cauzate de fumat pot forţa vezica urinară), dar şi antecedentele din istoricul medical al familei.
Spre deosebire de bărbaţi, în cazul femeilor riscul de apariţie a incontinenţei creşte după naşterile naturale (mai ales în urma travaliului prelungit, atunci când fătul are o greutate mare sau când se face incizie la nivelul perineului), dar şi ca urmare a scăderii hormonului estrogen din organism, fapt care duce la slăbirea elasticităţii musculare din zona vezicii.
Diagnosticul de incontinenţă urinară se pune atât în urma discuţiei pe care medicul o are cu pacientul, dar şi a unor teste medicale. În primă fază, doctorul va pune întrebări legate de simptome (de exemplu, de câte ori urinează pe zi, care sunt momentele asociate cu eliminările accidentale de urină), apoi îi va face un examen al zonei pelvine şi îi va recomanda testarea sumarului de urină şi a probei de urocultută.
În anumite situaţii, medicul poate indica testul de continenţă urinară la efort, pentru a verifica dacă apar pierderi de urină accidentale, dar şi investigaţiile urodinamice, prin care sunt testate funcţiile vezicale.
Printre intervenţiile chirurgicale care se recomandă des şi care are avantajul recuperării rapide se numără şi cel care foloseşte proteze de tipul plaselor de polipropilenă, numite bandelete.
Acestea se montează pentru a menţine uretra (se fac doar 3 incizii mici, una de 2-3 cm şi celelalte 2 de 1 cm), ajută la repoziţionarea ei şi redau funcţia de a menţine continenţa.
Operaţia durează, în medie, 10-15 minute şi se realizează cu anestezie rahidiană. Pacientul trebuie să stea la pat în jur de 5-6 ore, el având posibilitatea ca a doua zi să plece acasă şi chiar să-şi reia activităţile zilnice.
La fel ca în orice tratament chirurgical, eficienţa intervenţiei depinde de factori precum vârsta, greutatea persoanei, alimentaţia şi efortul fizic pe care îl depune.
INFO: Netratată, incontinenţa urinară poate duce la leziuni ale aparatului urinar, la ulceraţii sau micoze, precum şi la infecţii urinare severe.
Ştiai că...
Dr. Laurenţiu Deutsch
medic specialist urolog, Spitalul European Polisano, Sibiu
Prin intermediul procedurii, rezistenţa ţesuturilor locale este refăcută. Studiile internaţionale au demonstrat că folosirea bandeletei are avantaje net superioare comparativ cu alte metode, oferind rezultate mult mai stabile.
Timp de 4-6 săptămâni după operaţie este recomandat pacientelor să evite eforturile fizice mari, contactul sexual, infecţiile urinare/genitale, dar şi răcelile cronice
