Trucuri de la mămici: cum îl scap de dependenţa de tabletă?

De foarte multe ori tableta este o idee excelentă de cadou pentru un copil, mai ales dacă cei din jurul lui au aşa ceva. Nu e nimic rău îi a-i oferi copilului o tabletă. Trăim în era tehnologiei în care totul evoluează rapid şi nu ne dorim ca el să rămână în urmă, însă ce ne facem când tableta îl acaparează cu totul?

Cum ajung copiii dependenţi de tabletă? Dependenţa poate fi explicată simplu: dacă ceva ne face plăcere, vrem să mai facem acel ceva şi, cu cât îl facem mai mult, cu atât îl vrem mai mult. Însă nu tot ce ne place ne face şi bine! Este valabil atât pentru adulţi, cât mai ales pentru copii, care au creierul în dezvoltare şi tot ceea ce fac, atunci când sunt mici, îl influenţează major şi pe adultul de mâine. Copilul meu, de aproape şase ani, are tabletă de patru luni, dar pare c-o are de-o veşnicie! Când a pus mâna pe ea era atât de bucuros, iar zâmbetul parcă îi zburda pe faţă, de colo-colo. „În sfârşit am şi eu ceva real!”, spunea entuziasmat. Am rămas profund mirată de alegerea cuvântului – cum să numeşti „real” fix un gadget care te atrage într-o lume virtuală?! „Da, mami! Am şi eu ceva real ca tine! Şi tu ai laptopul, telefonul!”, mi-a explicat. Recunosc că mi-a dat lovitura de graţie pentru că n-am mai ştiut, pe moment, cum să continui discuţia. La început, i-am dat mână liberă, cu gândul că, la un moment dat, se va plictisi. Nici pomeneală! Atunci am început să i-o servesc cu porţia. Nervi, frustrări, negocieri, rugăminţi, explicaţii peste explicaţii. „Războiul” pe care părinţii sunt nevoiţi să-l poarte împortriva tabletei necesită o strategie bine gândită.

Laura: „ Tableta lui Cristian s-a stricat, aşa că acum se joacă pe telefoanele noastre. Dacă l-ai lăsa toată ziua pe jocuri, ar fi încântat. În general, stă în jur de două ore pe zi, mai mult sau mai puţin, pentru că mai facem lecţii. Sunt zile când nici nu se joacă deoarece mergem la plimbare, în parc sau facem lecţii – ştie deja să adune, să scadă, îi face plăcere să scrie şi să citească, deşi are 5 ani şi 9 luni.

Se joacă puţin, instalează şi dezinstalează jocuri sau vede videouri cu cântece pentru copii, mai ales în engleză. Acum au început să-i placă cele în română, în felul ăsta învaţă puţin limba, că până la trei ani a vorbit numai în spaniolă, deşi eu şi Iulian vorbim în română.”

Mădălina: „Da, amândoi copiii meu au tabletă, şi-au dorit-o, văzând la alţii. Stau pe jocuri, se uită şi la tot felul de clipuri educative – să învăţăm alfabetul, să numărăm în engleză etc. Colorează, ascultă poveşti, iar eu încerc să îi fac să se uite la lucruri educative.

Stau pe tabletă în funcţie de cum e vremea sau de câte teme au. Depinde şi dacă au alte activităţi, spre exemplu, cel mare cred că de două săptămâni nici nu a mai deschis-o.”

Copiii trebuie să aibă un program stabilit şi ajutaţi să înţeleagă că nu e bine să stea toată ziua cu tableta în mână. Asta e valabil şi pentru telefon şi TV. Cel mai bine le este afară în parc, în curte, oriunde în aer liber. Să nu le luăm copilăria! Trebuie să-i lăsăm să alerge, să bată mingea, să respire aer curat şi să ne bucurăm de ei!

Ai mei, de când s-a încălzit vremea, stau afară toata ziua. La noi, câteodata tableta e o înlocuitoare a mamei. Îi las să asculte cântece, poveşti sau jocuri, ca să ne putem face treaba. Problema nu e la copii, ci la noi.”

Oana: „Uneori fiul meu înţelege că e timpul să renunţe. Acasă nu înţelegea că nu mai este posibil să se joace, dar când tableta a refuzat să se mai deschidă, a înţeles să aleagă alte jocuri. Tableta este pentru mulţi copii un ritual, din acest motiv văd cât de greu renunţă la ea. Lipsa ei totală este frustrantă şi, cumva, privează copilul de ceva firesc.

Citeşte continuarea articolului pe totuldespremame.ro