5 motive să-l duci la oftalmolog

Pentru mulţi părinţi nu pare important să-şi ducă la un control oftalmologic copilul mai mic de 3 ani. Totuşi, până la această vârstă se pot preveni unele probleme legate de văz. Pentru a evita boli oftalmologice care se manifestă mai târziu, programează-l pe cel mic la o vizită la medic!

Se pot corecta la timp tulburările de vedere Cu toate că, pediatrul este primul care cercetează vederea copilului după naştere, pentru a verifica dacă nu sunt semne de strabism, cataractă, glaucom, primele consultaţii la oftalmolog ar trebui să aibă loc până la vârsta de 3 ani sau în jurul acesteia, pentru a putea interveni la timp şi corecta eventualele probleme de vedere.

Consultul este nevoie să fie repetat anual sau la cererea medicului, mai ales dacă părinţii suferă la rândul lor de boli de vedere. Alte vizite la medicul specialist ar fi bine să se facă la copiii care în aparenţă nu au dificultăţi de vedere la 5 ani şi înainte de începerea şcolii.

După naştere, lună de lună, copilul îşi dezvoltă simţul văzului. La doar 6 săptămâni îşi poate recunoaşte mama. Primele semne ale unor tulburări de vedere le poate observa chiar mama în primul an de viaţă al micuţului. Ea ar trebui să se alarmeze în cazul în care copilul, ajuns la vârsta la care merge de-a buşilea, se loveşte adesea de lucruri sau priveşte într-o singură parte, clipeşte des, se încruntă, lăcrimează excesiv, are pupilele albe şi

roşii, evită să deseneze, să rezolve puzzle-uri sau să facă alte activităţi care implică o concentrare vizuală.

Controalele periodice la vârsta de 9 luni, apoi la 2 şi 3 ani oferă şanse de depistare precoce a eventualelor afecţiuni şi de tratare eficace a acestora.

Citeşte şi: 6 greşeli pe care părinţii le pot evita

Părinţii sunt primii care pot să observe la timp eventualele tulburări de vedere ale copiilor. Dacă cel mic nu priveşte cu ambii ochi în aceeaşi direcţie, este posibil să sufere de strabism, ceea ce nu se vindecă de la sine cu trecerea timpului, ci necesită tratament, altfel copilul îşi poate pierde vederea. De asemenea, dacă priveşte de aproape o carte, o jucărie sau la televizor sau dacă, atunci când poate vorbi, spune adesea că are dureri de cap, ai motive în plus să te adresezi unui medic oftalmolog.

Nici frecatul la ochi sau iritaţia ochilor nu trebuie neglijate, pentru că sunt simptome posibile ale miopiei. În această situaţie, el va vedea bine de aproape, dar înceţoşat la distanţă.

...diagnosticate la timp, înainte de vârsta de 4 ani, unele afecţiuni oculare, ca ambliopia („ochiul leneş”) pot fi corijate în proporţie de 95%, evitându-se riscul pierderii sau afectării vederii?

Copiii ai căror părinţi poartă ochelari, mai ales de la vârste fragede, sau ale căror rude au strabism prezintă ei înşişi un risc de 90% de a moşteni afecţiuni oculare precum miopia, hipermetropia sau astigmatismul. La vârsta de 4 ani, 1 din 7 copii cu antecedente familiale suferă de o anomalie vizuală cu origini ereditare.

Când ajunge la 12 ani, ochii sunt deja formaţi complet, iar dacă până atunci n-a fost depistat vreun defect de vedere, copilul poate să trăiască cu o deficienţă fără să-şi dea seama că are nevoie de corectare. Acest handicap se poate accentua pe măsură ce se maturizează şi-i poate afecta acuitatea vizuală.

Vederea are o importanţă extraordinară la vârsta şcolară. Circa 80% dintre informaţiile primite sunt învăţate cu ajutorul văzului. Prin urmare, pentru a face faţă acestei etape din viaţă, copilul are nevoie de capacităţi vizuale optime. El trebuie să fie capabil să citească ceea ce este scris pe tablă, să scrie. Defectele vizuale nedetectate din vreme încetinesc procesul de învăţarea şi îi afectează educaţia, precum şi evoluţia socială alături de prieteni şi colegi în activităţile extraşcolare.