Cum recunoşti displazia congenitală de şold

Este o afecţiune congenitală caracterizată printr-o poziţie anormală a capului femural în articulaţia şoldului (mişcare anormală cu posibilitatea de a ieşi din articulaţie – luxaţia şoldului). Cavitatea în care se fixează capul femerual este ori superficială ori este puţin adâncită în displazia de şold, acest lucru permiţând capului femural să alunece din cavitatea sa.

Poate fi traumatică sau congenitală. Apare în momentul întreruperii relaţiei normale dintre acetabulum şi capul femural. Dacă nu există un contact între aceste suprafeţe, niciuna nu se va dezvolta normal.

Displazia de şold se moşteneşte

Indiferent că este bilaterală sau unilaterală, cu precădere la piciorul stâng, această afecţiune apare sporadic sau este moştenită.

Primul factor care favorizează apariţia ei este cel al istoricului familial pozitiv în proporţie de 12-13% din cazuri. Cel mai frecvent apare în cazul fetiţelor şi în propoţie de 80% cauza este un hormon matern numit relaxină care măreşte elasticitatea ligamentară.

Trebuie ţinut cont şi de factorii care determină îngustarea spaţiului intrauterin, deoarece limitează mişcările fetusului sau impune o poziţie incorectă a acestuia.

Semne clinice de manifestare

În cazul în care observi mai multe pliuri tegumentare la nivelul coapsei şi pe partea internă, sub fesier, atunci este posibil ca această afecţiune să fie prezentă. Totuşi, acest simptom se înregistrează doar în 10% din cazuri. Un semnal de alamă îl reprezintă asimetria acestor pliuri alături de o mobilitate şi o flexibilitate scăzută.

Displazia de şold devine mai evidentă când copilul începe să meargă

În momentul în care a început să meargă, există anumite semne clinice evidente, cum ar fi:

- scurtarea membrului inferior luxat,

- sprijinul pe piciorul bolnav se face înclinând toracele de aceeaşi parte,

- bazinul se înclină în jos spre partea opusă.

Mersul legănat apare în luxaţiile bilaterale, iar atunci când copilul stă în picioare, se accentuează lordoza lombară, având un spaţiu mare între feţele interne ale coapselor.

90% şanse de vindecare

Dacă este descoperită în primele 6 luni de viaţă, şansele de vindecare sunt în proporţie de 90%. Dacă este descoperită după ce copilul a început deja să meargă, prognosticul este variabil, în funcţie de cât de târzie este început tratamentul recuperator.