Controlul oftalmologic preventiv şi regulat şi diagnosticarea timpurie sunt cheia reducerii riscului de pierdere a vederii. Chiar şi în contextul pandemiei COVID care a afectat accesul la serviciile medicale, examinările oftalmologice regulate reprezintă cea mai simplă şi sigură soluţie pentru prevenirea afecţiunilor ce pot duce la pierderea vederii.

Ziua mondială a vederii este marcată anul acesta pe 14 octombrie. Scopul acestei zile este de a atrage atenţia asupra afecţiunilor de vedere, care ar putea fi prevenite sau tratate dacă sunt diagnosticare în stadii incipiente.

Controlul oftalmologic preventiv şi regulat şi diagnosticarea timpurie sunt cheia reducerii riscului de pierdere a vederii. Chiar şi în contextul pandemiei COVID care a afectat accesul la serviciile medicale, examinările oftalmologice regulate reprezintă cea mai simplă şi sigură soluţie pentru prevenirea afecţiunilor ce pot duce la pierderea vederii.

În România, aproximativ 3,4 milioane de oameni suferă de probleme cu vederea, adică aproape 18% din totalul populaţiei. Dintre aceştia, aproximativ 59.000 sunt complet orbi.

Printre bolile cu impact major asupra vederii şi care pot fi prevenite prin control regulat se numără degenerescenţa maculară legată de vârstă şi edemul macular diabetic.

Degenerescenţa maculară legată de vârstă este principala cauză a pierderii vederii la persoanele de peste 55 de ani. Este o boală nedureroasă care avansează atât de lent, încât persoana în cauză nu îşi dă seama că îşi pierde vederea. Boala începe de obicei la un ochi, dar cel de-al doilea este, de asemenea, foarte probabil să fie afectat mai târziu.

Degenerescenţa maculară legată de vârstă are două forme:

- uscată - cea mai frecventă variantă a bolii, afectează 90% dintre pacienţi şi are o progresie lentă, în măsura în care pierderea vederii rămâne limitată;

- umedă – mai puţin răspândită (afectează 10% dintre pacienţi), dar foarte severă (în 80% dintre cazuri, vederea centrală  se deteriorează rapid).

„Degenerescenţa Maculară Legată de Vârstă, forma neovasculară (DMLVn) este o afecţiune sever invalidantă vizual fără opţiuni terapeutice reale până la apariţia agenţilor antiangiogenici. Avem astăzi acces la metode de diagnostic precoce (tomografia în coerenţă optică) şi la soluţii de tratament eficiente (agenţi anti-VEGF), ce oferă posibilitatea recuperării funcţionale vizuale şi anatomice, totodată, pentru multi pacienţi. Rămân încă situaţii neadresate (atrofia şi/sau fibroza subretiniană), dar suntem optimişti că vom identifica soluţii şi pentru acestea.",a spus Prof. Dr. Horia T. STANCA, UMF „Carol Davila” Bucureşti.

“Mulţi dintre pacienţii cu degenerescenţă maculară legată de vârstă sunt diagnosticaţi într-un stadiu tardiv, când se prezintă la un consult oftalmologic din cauza vederii scăzute.

Diagnosticarea la timp, printr-un consult amănunţit, incluzând obligatoriu tomografia prin coerenţă optică şi tratarea timpurie a acestei afecţiuni prin injecţii intravitreene cu agenţi anti-VEGF, ar frâna considerabil evoluţia acestei boli şi scăderea progresivă a acuităţii vizuale.”,a adăugat Prof. Dr. Mihnea MUNTEANU, UMF „Victor Babeş” Timişoara.

Edemul maculardiabetic este  o consecinţă a retinopatiei diabetice, care poate duce la pierderea vederii.Edemul macular diabetic este principala cauză de orbire la nivel global pentru populaţia activă, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 65 de ani, iar retinopatia diabetică este cea mai frecventă complicaţie oculară cauzată de diabetul zaharat.O treime dintre pacienţii diabetici fac retinopatie diabetică, iar o treime dintre cei cu retinopatie diabetică dezvoltă edem macular diabetic.Dacă nu este tratată, această afecţiune poate duce la pierderea completă a vederii centraleşi periferice.

Pacienţii care suferă de aceste două afecţiuni văd liniile drepte curbate şi văd pete negre în zona centrală a vederii. Marea majoritate dintre ei au peste 50 de ani şi/sausuferă de diabet de mult timp.

„Tipul şi durata diabetului zaharat sunt factori principali de risc ai apariţiei şi progresiei  retinopatiei diabetice asupra cărora, din nefericire, încă nu putem interveni. În schimb, controlul metabolic şi al diverselor afecţiuni asociate, aşa cum sunt hipertensiunea arterială, dislipidemia şi afectarea renală este esenţial pentru încetinirea progresiei bolii.Edemul macular diabetic poate să apară în orice stadiu de evoluţie a retinopatiei diabetice şi este responsabil de fenomene vizuale care evoluează gradual, de la simple fluctuaţii ale clarităţii imaginilor şi ştergerea contrastelor la distorsiuni, scotoame şi scăderea marcată a vederii centrale. Examenul clinic periodic şi evaluarea specifică prin tomografie retiniană în coerenţă optică, permit identificarea rapidă a edemului. Iniţierea promptă a tratamentului intravitrean modern cu agenţi anti-VEGF permite, după caz, conservarea sau recuperarea vederii centrale şi menţinerea unei performanţe vizuale utile pe termen lung cu impact pozitiv major asupra calităţii vieţii.",spune Conf. Dr. Daniel BRĂNIŞTEANU, UMF „Grigore T. Popa” Iaşi.

Bolile retinei constituie o problemă de sănătate considerabilă la nivel global, în contextul creşterii şi îmbătrânirii populaţiei în toată lumea. Aproximativ un miliard de oameni din întreaga lume au afecţiuni de vedere care ar fi putut fi prevenite prin diagnosticare timpurie sau care nu au fost încă diagnosticate ori tratate. Potrivit AgenţieiInternaţionale pentru Prevenirea Orbirii, numărul persoanelor cu risc de pierdere a vederii este în creştere cu 55%, ceea ce se traduce în aproximativ 600 de milioane de noi persoane cu risc de pierdere a vederii în următorii 30 de ani.