De ce ajung românii la divorţ. Sfaturile psihologului

În ultimii 30 de ani, numărul românilor care divorţează aproape s-a dublat. Psihoterapeutul Irina Ciureanu ne spune care sunt principalele motive ale separării la români şi oferă şi câteva sfaturi cuplurilor.

Dacă ar fi să ne ghidăm după statistici, printre cele mai frecvent întâlnite motive invocate pentru solicitarea divorțului se numără: infidelitatea, abuzul emoțional și/sau fizic, lipsa de comunicare și de conexiune emoțională, problemele financiare, lipsa de interes pentru relație, dependența de droguri sau alcool, nevoile și așteptările diferite, problemele legate de creșterea copiilor și, nu în ultimul rând, incompatibilitatea emoțională sau a personalităților partenerilor.

Ce am observat, însă, în practica mea psihoterapeutică, este că oamenii divorțează atunci când relația devine insuportabilă. În astfel de momente, partenerii simt că le este mai dificil sau chiar mai rău să fie într-o relație decât să fie singuri. Abuzurile fizice și/sau emoționale, dependențele, comportamentele negative ale  cel  puțin  unuia  dintre  parteneri  duc,  de  multe  ori,  la  sentimentul  „Mi-ar  fi  mai bine pe cont propriu”.

Vezi şi: Cum îţi dai seama că eşti într-o relaţie toxică

Cum se ajunge acolo de la „vom trăi împreună și fericiți până la adânci bătrâneți?”

Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să luăm în considerare contextul mai larg al vieții de cuplu din zilele noastre. Cuplul modern trăiește astăzi sub o presiune uriașă, constantă. Nu mai beneficiază, la fel ca în trecut, de sprijinul familiei extinse sau de cel al comunității. În plus, fiecare membru al cuplului resimte presiunea zilnică de la job. Odată cu apariția copiilor, oboseala crește și, implicit, pot apărea mai multe neînțelegeri, precum și frustrarea că partenerii au prea puțin timp pentru ei înșiși.

Dacă plecăm de la acest scenariu frecvent întâlnit în realitatea cotidiană, vom observa că există o serie de factori care favorizează decizia cuplului de a

divorța.   În   frunte   se   află   comunicarea   deficitară   și   absența   conexiunii emoționale autentice, ambele ducând la conflicte și acumularea de resentimente. Apoi, problemele financiare, problemele legate de gestionarea banilor pot genera tensiune în cuplu și pot afecta încrederea reciprocă a partenerilor. Infidelitatea, la rândul ei, este un factor care afectează încrederea din relație și, negestionată  cu  maturitate,  poate  crea  o  prăpastie  emoțională  dificil  de  depășit. Stresul, considerat și problema secolului XXI, poate agrava problemele deja existente în cuplu.

Nu în ultimul rând, diferențele de personalitate, neintegrate reciproc, pot afecta modul în care soții comunică și se conectează din punct de vedere emoțional. De asemenea, ele sunt corelate cu nevoile și așteptările diferite, de la celălalt  și  de  la  relație,  ale  soților.  De  pildă,  poate  că  unul  dintre  parteneri  are  o nevoie mai puternică de independență, în timp ce la celălalt se manifestă nevoia de atenție.

Sigur, factorii anterior menționați nu garantează, automat, sfârșitul căsniciei. Cuplurile pot evita acest moment, prin identificarea problemelor timpurii și prin comunicarea lor onestă și cu maturitate.

Ce facem în cazul în care avem copil? Cum îi comunicăm?

În primul rând, copiii au dreptul să știe de ce părinții lor au decis să divorțeze și ce schimbări va aduce cu sine hotărârea aceasta. Adulții au astfel responsabilitatea să se concentreze asupra nevoilor și binelui copiilor și să încerce, pe cât posibil, să facă tranziția cât mai ușoară pentru ei. Lipsa unor astfel de discuții sau tratarea lor cu superficialitate poate crește nivelul de anxietate al copilului, care ajunge până în punctul în care își creează în minte tot felul de scenarii  cu  privire  la  relația  și,  respectiv,  despărțirea  părinților  săi.  Copilul  poate ajunge inclusiv în punctul în care își imaginează că el este vinovat de despărțirea părinților.

Comunicarea unei astfel de decizii este un moment dificil de abordat pentru cei mai mulți dintre noi. Cu toate acestea, există câteva lucruri după care ne putem ghida, astfel încât să le comunicăm deschis copiilor decizia noastră: este important să le vorbim simplu, încet și să alegem cu grijă momentul în care facem asta. Este indicat să evităm momentele în care suntem pe fugă sau în care copiii sunt implicați în  alte  activități  -  de  exemplu,  când  își  fac  temele.  Totodată,  este  esențial  să  le reamintim că s-au născut într-o familie iubitoare, care le va fi în continuare alături, cu iubire și blândețe, chiar dacă adulții se despart.

Cuvintele jignitoare, critica, resentimentele sunt de evitat într-o astfel de comunicare - copiii au nevoie să înțeleagă că relația dintre un bărbat și o femeie se bazează pe respect reciproc. Să nu uităm că relația părinților este cea care le va modela tot parcursul vieții.

Nu  în  ultimul  rând,  le  recomand  adulților  care  trec  printr-un  divorț  să  se consulte cu un psiholog sau psihoterapeut. Acesta îi poate ajuta să gestioneze situația  mai  ușor  și  îi  poate  sprijini  inclusiv  în  procesul  de  tranziție  în  care  sunt implicați și copiii.

Cum facem să nu ajungem acolo?

Potrivit   specialiștilor   internaţionali   în   în   relațiile   de   cuplu,   sunt   trei componente  fundamentale  care  ne  ajută  să  rămânem  conectați  cu  partenerul. Este vorba despre accesibilitatea emoțională, responsabilitate și engagement (sau prezența emoțională). Cu alte cuvinte, atunci când simțim că celălalt este prezent emoțional în viața de cuplu, că ne putem baza pe el și că trăirile și emoțiile noastre contează pentru el, creăm și menținem conexiunea autentică în relație.

John  Gottman,  unul  dintre  cei  mai  cunoscuți  experți  în  relațiile  de  cuplu, interesat și de subiectul divorțului, susține că fericirea într-o căsătorie se bazează pe prietenia profundă, respect și plăcerea obținută în urma interacțiunilor cu celălalt.

Comunicarea deschisă și sinceră, la rândul ei, este esențială pentru o relație de cuplu

Aceasta se construiește și consolidează în timp,  prin  lucrul  continuu  la  relație, menținerea unei  vieți  personale  active, înțelegerea,   acceptarea   și   respectarea  diferențelor,  rezolvarea   eficientă   a conflictelor și, nu în ultimul rând, prin lucrul cu un psihoterapeut, care poate oferi ghidaj  în  îmbunătățirea  abilităților  de  comunicare,  dar  și  în identificarea  nevoilor emoționale.

Cu alte cuvinte, pentru a menține conexiunea în relația de cuplu, este esențial să fim prezenți, deschiși și curioși cu privire la celălalt, onești cu nevoile noastre, dar și dispuși să apelăm la ajutor de specialitate atunci când simțim că este greu să gestionăm totul de unii singuri.

Irina Ciureanu, psihoterapeut