Compuşii din legume la care să fii atent. Când pot pune probleme

Antinutrienții sunt compuși naturali ai plantelor care pot interfera cu capacitatea organismului de a absorbi substanţele nutritive.

Antinutrienţii din legume pot împiedica absorbţia unor minerale. Foto: Shutterstock

Antinutrienţii fac referire la anumite fitochimicale produse natural de diverse plante, adesea ca o formă de apărare faţă de dăunători. Deşi sunt capabili să blocheze absorbţia unor substanţe nutritive, specialiştii sunt de părere că aceşti compuşi nu sunt un pericol. Atâta timp cât se menţine o dietă variată şi echilibrată, antinutrienţii nu pun probleme. Nu se poate estima exact cât de mare este impactul lor în ceea ce priveşte absorbţia unor minerale precum fierul.

Citeşte şi: Diabet: 8 legume care reglează glicemia şi protejează inima

În ce alimente se găsesc

* Goitrogenii, substanţe care se găsesc în legume precum varza şi broccoli, pot împiedica absorbţia iodului, ceea ce interferează cu funcţia trioidiană.

* Oxalaţii din vegetalele cu frunze verzi, ceaiuri, fasole, nuci, sfeclă pot împiedica absorbţia calciului.

* Lectinele din leguminoase (fasole, arahide, soia, cereale integrale) pot interfera cu absorbția calciului, fierului, fosforului și zincului.

* Acidul fitic (cereale integrale, seminţe, nuci) pot scădea absorbţia fierului, zincului, magneziului şi calciului.

* Taninurile din cafea, ceai şi unele leguminoase pot limita absorbţia fierului.

Citeşte şi: Modul în care stăm pe WC, cauza cancerului intestinal?

SFATUL MEDICULUI

Dr. Mihaela Posea, medic specialist diabet, nutriție, boli metabolice, doctor în științe medicale 

Antinutrienții sunt metaboliți ai plantelor, folosiți de acestea ca și compuși de apărare împotriva dăunătorilor și ierbivorelor. Pentru om, valoarea leguminoaselor ca sursă de hrană este determinată de doi factori: potențialul lor nutrițional pentru sănătate și efectele dăunătoare asupra sănătății prin prezența antinutrienților. Acidul fitic, inhibitori de proteaze sau α amilaze, saponinele, lectinele, taninele, oxalații, oligo-zaharidele, fitoestrogenii sunt exemple de antinutrienți folositori plantelor dar care afecteaza valoarea lor nutrițională, astfel că,  reducerea concentrațiilor lor din alimente este o ținta a nutriției umane.

Cercetări din 2014 au arătat că anumiți antinutrienți, în concentrații mici, pot avea efecte benefice: scăderea valorilor tensiunii arteriale și a răspunsului insulinei la nivelurile din sânge de colesterol și trigliceride, chiar și a riscului de cancer. Studii ceva mai recente, din 2017, susțin însă că, datorită interacțiunilor diverse și complexe ale vitaminelor, mineralelor și substanțelor fitochimice dintr-un singur aliment, efectele asupra sănătății unui aliment întreg sau a unei combinații de alimente vor fi probabil semnificativ diferite de cele ale compușilor izolați. Iar ca cercetările să fie și mai complicate, interacțiunea dintre fito-chimicale și microbiota intestinală ar putea afecta atât biodisponibilitatea cât și efectele biologice.

Metodele de prelucrare, atât tradiționale cât și tehnologice, sunt folosite pentru reducerea  acestor compuși antinutriționali din alimente. Germinarea, fierberea, fermentarea, radiațiile de tip gamma, manipulare genetică sunt exemple de metode de procesare prin care se pot distruge antinutrienții.

INFO

Mulţi antinutrienţi pot fi dezactivaţi prin prepararea termică a vegetalelor care îi conţin.