Tuse sau nervi? Salcâmul le calmează!

De ajutor în boli nervoase

Salcâmul e aliat natural pentru cei cu nevroze, pentru cei cu suferinţe sufleteşti, apăsătoare. Simpla inhalare a parfumului de flori de salcâm relaxează, de aceea, e indicat ca suferindul să facă plimbări lungi pe sub salcâmii înfloriţi. De folos sunt şi buchetele de flori de salcâm puse în camera unde acesta lucrează sau doarme.

Pentru uz intern, se recomandă consumul unei infuzii din flori de salcâm uscate: 1 lingură de plantă la 200 ml de apă clocotită, de 3 ori pe zi.

Maceratul de flori de salcâm se obţine din păstrarea a 200 g de flori uscate de salcâm în 800 ml de miere 2-3 zile, din care se consumă 3-5 linguriţe pe zi.

Tinctura se obţine din macerarea a 20 g de flori uscate de salcâm în 100 ml alcool de 70°, 10-14 zile. Se iau zilnic, de 2 ori, câte 10 picături.

Pentru uz extern, se recomandă băile generale cu extracte din flori de salcâm.

Benefic în gastritele hiperacide

Conţinutul de glicozide şi de uleiuri volatile ale florilor le recomandă în tratamentul gastritelor hiperacide apărute pe fond nervos. De asemenea, florile de salcâm sunt indicate în arsurile de stomac, refluxul gastro-esofagian, în indigestiile apărute după mese copioase, insuficienţe hepatice, crampe abdominale, datorită acţiunii antispasmodice. Florile de salcâm sunt indicate şi în diareea copiilor.

Se consumă sub formă de infuzie din amestec de flori uscate de salcâm şi frunze de dud (bogate în carbonat de calciu), care care reduce aciditatea. Se pune 1 linguriţă de amestec de plante în 250 ml de apă clocotită, se infuzează 10-15 minute şi se beau 2 ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.

Apa băută pe parcursul întregii zile poate fi înlocuită cu apă de salcâm care se obţine din macerarea la rece de plantă uscată (cât încape într-o mână), minimum 8 ore, într-un litru de apă.

Bun pentru tusea expectorantă

Scoarţa copacului şi florile de salcâm sunt recomandate pentru calmarea tusei expectorante, în dureri reumatice, nevralgii dentare, bronşite, leucoree, anemie, laringite, gripă. Se consumă sub formă de decoct sau infuzie, mai ales în cazuri de bronşite, laringite şi constipaţie.

Infuzia se prepară prin adăugarea unei linguriţe de flori uscate la 250 ml de apă clocotită şi acoperită 10-15 minute. Decoctul se prepară prin fierberea unei linguriţe de plantă uscată 5-10 minute. Se răceşte, se strecoară şi se bea.

.... orice formă de consum de scoarţă de salcâm, seminţe sau rădăcină trebuie avizat de medic? Altfel, poate determina apatie, colici abdominale violente, deshidratare şi tulburări de circulaţie.

... mierea de salcâm zahariseşte cel mai greu dintre toate tipurile de miere?

... florile de salcâm pot fi consumate şi ca atare, adăugate la salatele de crudităţi?