Cum îi ajută muzica pe bebeluşi

Cercetătorii au comparat 20 de copii de nouă luni care au ascultat ritmuri muzicale bătute într-o mică tobă cu alţi 19 bebeluşi de aceeaşi vârstă care se jucau cu alte jucării (maşinuţe sau cuburi). Ei au constatat că bebeluşii din grupul de jocuri muzicale prezentau o activitate mai intensă în regiunile creierului care asigură detectarea caracteristicilor vocale şi muzicale, lucru important în învăţarea limbii. „Studiul nostru este primul desfăşurat pe copii atât de mici care sugerează faptul că expunerea la ritmuri muzicale la o vârstă fragedă poate duce la îmbunătăţirea capacităţii de a detecta ritmuri în limbaj şi le poate anticipa“, arată Christina Zhao, cercetător la Institutul de învăţare şi de ştiinţe ale creierului (I-LABS) de la Universitatea Washington (nord-vest), principalul autor al studiului, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). "Acest lucru înseamnă că o stimulare muzicală timpurie poate avea efecte mai extinse asupra capacităţilor cognitive“, adaugă ea. Nou-născuţii şi bebeluşii experimentează un mediu complex, în care sunetele, lumina şi senzaţiile variază în permanenţă, arată Patricia Kuhl, co-director al I-LABS, coautor al cercetării.

"Pentru a dobândi capacitatea de a vorbi, copilul trebuie să poată recunoaşte tonuri şi ritmuri şi să le anticipeze", arată ea, adăugând că această capacitate de percepţie sonoră „este o aptitudine cognitivă importantă" şi că „îmbunătăţirea ei de timpuriu poate avea efecte durabile asupra învăţării“.

Limbajul, ca şi muzica, are caracteristici ritmice foarte puternice, subliniază cercetătorii. Astfel, ritmul silabelor ajută la distingerea sunetelor şi la înţelegerea a ceea ce spune cineva, iar capacitatea de a identifica diferenţele dintre sunete îi ajută pe bebeluşi să înveţe să vorbească, explică ei.

Pentru a testa efectele unei învăţări muzicale, cei 20 de bebeluşi au participat timp de o lună la 12 sesiuni a câte 15 minute în laborator, cu părinţii care le ghidau activităţile. Aceştia băteau măsura unor cântece pentru copii în trei timpi, cum ar fi valsul, sub conducerea unui cercetător.

La o săptămână de la sfârşitul experimentului, toţi bebeluşii au fost supuşi unei scanări pentru a vedea care regiune a creierului are o activitate mai intensă când ascultau o serie de sunete muzicale şi de cuvinte, pe ritmuri uneori alternate.

Copiii din grupul cu jocuri muzicale au prezentat toţi reacţii cerebrale mai puternice, arătând că pot detecta mai bine alterările ritmice decât bebeluşii din grupul martor. Cercetătorii s-au ocupat îndeosebi de două regiuni cerebrale, cortexul auditiv şi prefrontal, cheia atenţiei şi a concentrării.