Tot ce trebuie să ştii despre gingivită şi bolile paradontale

1 2 jpg jpeg

Am aflat de la specialişti tot ce trebuie să ştim despre această afecţiune şi cum ne putem feri de ea.

Care este diferenţa dintre gingivita şi parodontita? Gingivita sau inflamaţia gingiei de regulă precede parodontopatia. Cu toate acestea, este important să ştiţi că nu toate inflamaţiile gingiei duc la parodontoza . În stadiul incipient al gingivitei, bacteriile din placă bacteriana care se depun pe dinţi cauzează inflamaţia gingiei şi sângerarea acesteia la periaj. Chiar dacă gingia este inflamata, dintii rămân fixaţi în os, neproducandu-se nici o lezare ireversibilă a acestuia în această etapă. „Când gingivita nu este tratată, poate avansă la parodontopatie/parodontoza. Aceasta afecţiune determina desprinderea gingiei de dinte, formând un spaţiu între gingie şi dinte, numit punga parodontală său buzunar în care se adună resturi alimentare şi bacterii. Sistemul imunitar al organismului lupta cu bacteriile pe măsură ce acestea se răspândesc tot mai mult înspre rădăcina dintelui”, explica medicul stomatolog Andra Custura din cadrul clinii Andra Smile. În lupta dintre bacterii şi sistemul imunitar osul şi ţesutul din jurul dintelui au de suferit. Pe măsură ce boală progreseasa, tot mai mult os şi ţesut gingival se distrug în proces, lucru care determină mobilitatea dinţilor care nu mai au în ce să se susţină, într-un final ajungându-se la pierderea acestora. Cauzele bolilor gingivale Placa bacteriana este principalul factor determinant al parodontitei, dar există şi alţi factori care influenţează apariţia acestei boli. Printre aceştia se numără: • Schimbările hormonale, precum cele care se produc în timpul sarcinii, pubertăţii, menopauzei şi menstruaţiei lunare determina sensibilitatea gingiilor şi gingivita se dezvolta mai uşor. • Bolile care interferează cu sistemul imunitar (cancerul, virusul HIV) pot afecta starea gingiilor. Pacienţii cu diabet sunt cei mai predispuşi la apariţia infecţiilor gingivale şi prezintă cel mai mare risc de dezvoltare al unei boli parodontale. • Medicamentele care determină reducerea fuxului salivar, deoarece aceasta are un efect de protecţie asupra gingiilor şi dinţilor. Unele medicamente anticonvulsive sau antianginoase pot provoca o creştere anormală a ţesutului gingival. • Obiceiurile dăunătoare precum fumatul fac că ţesuturile gingivale să se vindece mai greu în mod natural. • Igiena orală precară determină formarea gingivitei mult mai uşor. • Antecedente familiare de boli dentare. Cum recunoaştem simptomele bolilor gingivale „Bolile gingiilor se pot dezvolta fără durere, producând doar câteva semne evidente, chiar şi în stadiile tardive ale bolii. Cu toate că simptomele bolii parodontale sunt adesea subtile, acestea există şi includ gingii care sângerează în timpul şi după periajul dentar, giingii roşii, umflate şi moi, respiraţie urât mirositoare persistenta sau gust neplăcut în gură, gingii retractate, buzunare adânci formate între gingie şi dinte, deplasarea său pierdea dinţilor, precum şi modificări ocluzale,de muşcătura şi/sau estetică. Chiar dacă nu observaţi niciunul din aceste simptome, nu înseamnă că boala nu există. La unele persoane aceasta se poate manifesta afectând doar anumiţi dinţi, cum ar fi molarii. Numai un dentist sau un parodontolog poate recunoaşte şi determină progresul bolii parodontale”, adăugă medicul stomatolog. În timpul unui consult, medicul stomatolog va verfica următoarele lucruri: • sângerări gingivale, umflături şi adâncimea pungilor parodontale (buzunarelor). Acestea sunt spaţiile create între dinte şi gingia desprinsă de acesta. Cu cât sunt mai adânci cu atât boala e mai avansată • mobilitatea dinţilor, sensibilitatea şi aliniamentul acestora • osul maxilar pentru a putea determina nivelul lui de distrugere (absorţie). Cum se tratează boala parodontală? Obiectivele principale ale tratamentului sunt reatasarea gingiei de dinte, reducerea inflamaţiei, reducerea profunzimii buzunarelor parodontale şi reducerea riscului de infecţie. Opţiunile de tratament diferă în funcţie de stadiul bolii, de modul în care aţi răspuns la unele tratamente anterioare, dar şi de starea generală de sănătate. Opţiunile variază de la terapii non-chirurgicale, care controlează dezvoltarea bacteriilor până la intervenţii chirurgicale pentru a reface ţesuturile de susţinere. „Pentru a preveni boala paradontala este necesar să vă periaţi dinţii de cel puţin două ori pe zi pentru înlăturarea plăcii bacteriene de la suprafaţa dinţilor, să folosiţi aţa dentară pentru înlăturarea resturilor alimentare dintre dinţi şi de sub gingie şi să vă clătiţi cu apă de gură antibacteriană. De asemenea ar trebui să renunţaţi la fumat, să reduceţi stresul (acesta poate îngreuna lupta sistemului imunitar împotriva bacteriilor), să menţineţi o dietă echilibrată care să vă susţină sistemul imunitar şi să trataţi scrasinirea dinţilor”, completează dr. Andra Custura. Cu toate acestea există persoane care deşi îşi fac periajul şi au o dietă echilibrată au o predispoziţie genetică pentru dezvoltarea unor astfel de boli. Dacă există cineva în familia dumneavoastră care suferă de boli gingivale există posibilitatea să moşteniţi şi dumneavoastră aceasta afecţiune.