„Este nevoie de educaţie pentru sănătate în şcoli“

Click! Sănătate: În urmă cu 10 ani, România ocupa locul 23 în Europa într-un top al excesului de kilograme. În 2013, datele Institutului de Endocrinologie C.I Parhon arată că ţara noastră este pe locul 3. Cum ar traduce un nutriţionist aceste date?

Dr. Corina Zugravu: Cifrele celor de la Parhon se bazează, probabil, pe cazurile cu care se confruntă dânşii şi nu sunt reprezentative la nivel naţional. Este foarte adevărat, însă, că obezitatea a crescut în România.

Situaţia nu este însă atât de îngrijorătoare ca în alte ţări. Totuşi, trendul crescător nu ne lasă să ne culcăm pe o ureche şi ne atrage atenţia că românii mănâncă mai multe calorii decât au nevoie şi se mişcă mai puţin decât ar trebui.

Click!Sănătate: Cât de grasă este mâncarea tradiţională românească? Are ea vreun rol în ocuparea acestui loc ruşinos? Sau sunt alţi factori care contribuie la creşterea tot mai mare a numărului de persoane supraponderale?

Dr. Corina Zugravu: Românii au rămas încă ataşaţi de mâncarea tradiţională. Este şi bine, şi rău. Bine pentru că asta înseamnă un consum mai mic de produse procesate. Rău pentru că mâncărurile tradiţionale sunt, prin definiţie, bogate în grăsimi saturate şi colesterol.

Mâncarea tradiţională, alături de consumul mare de pâine, de resursele financiare slabe şi de preţurile mari la alimentele de calitate nutriţională superioară contribuie din plin la greutatea în creştere a românilor.

Click!Sănătate: E bine să renunţăm la consumul de grăsimi? Cum introducem grăsimile bune în alimentaţie?

Dr. Corina Zugravu: Grăsimile sunt foarte importante. Dar, şi aici e un mare DAR, să se pună accentul pe consumul de grăsimi vegetale, fie ca uleiuri nerafinate, fie ca grăsimi tartinabile de calitate superioară. De exemplu, peştele gras trebuie să fie o opţiune.

De ce micul dejun este considerat cea mai importantă masă a zilei? Ce ar trebui să mâncăm dimineaţa?

Micul dejun asigură energia în prima parte a zilei, care este cea mai activă. Se poate consuma orice, cele mai utile ar fi alimentele bogate în proteine (şuncă, lactate), fibre (cereale integrale) şi vitamine (sucuri de fructe).

Multă lume se fereşte de carbohidraţi, pentru că îngraşă. Ce rol au aceştia în alimentaţie?

Carbohidraţii sunt baza alimentaţiei omului, de pe vremea când a devenit agricultor. Asta înseamnă că metabolismul nostru a avut mult timp să se adapteze. Ei sunt principala sursă de calorii, fără de care organe precum creierul şi inima nu ar putea să funcţioneze.

Asigură tonifierea ficatului (contribuind astfel la detoxifiere), influenţează hotărâtor metabolismul lipidelor şi proteinelor. Niciun nutrient nu îngraşă. Ceea ce îngraşă este consumul excesiv.

Care sunt criteriile după care trebuie să cumpărăm alimentele?

Densitatea nutriţională este principalul element. Apoi, evident, adecvarea la necesităţile noastre nutriţionale, care sunt diferite de la om la om. Bineînţeles, trebuie să fie curate, proaspete şi nepoluate.

Care sunt bolile provocate de o alimentaţie nesănătoasă?

Practic, nu există boală unde alimentaţia nesănătoasă să nu intervină. Însă, este puţin cam mult spus că alimentaţia provoacă boli. Ea le poate influenţa însă în mod hotărâtor. Alimentaţia necorespunzătoare joacă un rol central în cele mai multe boli cronice, a căror incidenţă a căpătat valori extreme în lumea contemporană: obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, cardiopatia ischemică, accidentele vasculare cerebrale, cancerul.

Care sunt paşii esenţiali pe care ar trebui să-i respectăm ca să avem o alimentaţie sănătoasă? Ce nu trebuie să ne lipsească din meniul zilnic al unei persoane?

Cum spuneam, fiecare om are propriile necesităţi nutriţionale, de aceea e dificil de dat sfaturi universal valabile. În mare, trebuie să consumăm zilnic produse lactate, legume şi fructe, derivate cerealiere integrale şi, alternativ, carne, ou sau leguminoase uscate.

Dacă am ajuns la concluzia că alimentaţia noastră nu este în regulă şi considerăm că trebuie să o schimbăm, trebuie să introducem modificările încet, câte una pe săptămână, în aşa fel încât să ne putem adapta şi fizic, şi psihic, la acestea. Un exemplu ar fi cel al consumului de crudităţi, cereale integrale sau leguminoase.

Toate sunt extrem de bogate în fibre. Dacă ne apucăm brusc să le mâncăm pe toate în acelaşi timp, de unde până acum mâncam numai pâine albă şi cartofi prăjiţi, e posibil să apară tulburări digestive serioase, care să ne descurajeze. Mai bine este să începem să mâncăm săptămâna asta pâine intermediară, peste încă o săptămână să introducem şi o porţie de fasole uscată o dată la câteva zile.

Se întâmplă des mămicilor să spună: „copilul meu insistă să mănânce mezeluri, pentru că-i plac foarte mult“ sau „copilul meu plânge două ore dacă nu-i dau dulciuri“. Cum le sfătuiţi să înlocuiască alimentele rele cu cele bune?

Aici lucrurile sunt foarte simple, pentru că părintele are control absolut asupra alimentaţiei copilului mic. Dacă nu îl învaţă cu mezeluri şi dulciuri, acesta nu va avea cum şi de ce să le ceară. O problemă este însă faptul că mulţi părinţi sau bunici mănâncă ei înşişi nesănătos, dar ar vrea ca cel mic să mănânce „ca la carte“.

Ei bine, asta nu se poate, pentru că exemplul personal este hotărâtor. Oricum, mâncarea nu trebuie să fie o recompensă, sau, dacă se vrea ca ea să fie, să se ofere prăjituri de casă sau fructe.

Cum credeţi că ar trebui să fie informat corect publicul, mai ales copiii, despre o nutriţie corectă? Cine şi cum credeţi că ar trebui să facă o asemenea campanie?

Din păcate, există o confuzie generalizată cu privire la informaţiile corecte nutriţionale. Şi asta nu numai în România. La noi, din păcate, lipsesc orele de educaţie pentru sănătate în şcoli. NU cele predate de diriginte sau care figurează în scripte ca ore de acest fel, dar sunt înlocuite în practică cu ore de matematică.

Orarul, oricât de încărcat, trebuie să conţină şi ore de educaţie pentru sănătate unde să existe clar şi informaţii nutriţionale. Atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, educaţia nutriţională trebuie să se bazeze nu numai pe campanii ocazionale, ci pe un sistem continuu, care să permită oferirea de informaţii actualizate, pentru că se ştie că domeniul nutriţiei este foarte dinamic. De unde să vină banii? Aici răspunsul este clar: mai puţin de la stat şi mai mult din domeniul privat.

Aşa se face în toate ţările lumii şi nu mă interesează dacă banii vin de la o multinaţională sau de la minister. Îmi amintesc de educaţia excepţională pe care au primit-o copiii mei în domeniul igienei dentare, în cadrul unor campanii făcute în şcoli de o firmă ce produce pastă de dinţi. Educaţia aceea a fost de bază, chiar dacă ei sunt acum mari. Unii cred că aşa ceva înseamnă reclamă, dar este greşit. Copiii mei ştiu că trebuie să se spele pe dinţi şi nu îşi amintesc numele firmei.

Dacă ar fi să facem un top al greşelilor alimentare ale românilor, cum ar arăta acesta? Vă rog indicaţi în dreptul fiecărui obicei prost, unul bun care să-l înlocuiască?

Foarte dificil (râde). Păi, în primul rând, de sărbători mâncăm pe rupte, mai ales produse tradiţionale foarte nesănătoase. Sărbătorile sunt un prilej ca membrii familiei să se strângă, să se revadă şi să se bucure unii de alţii. Mâncarea este un „ingredient“ la care trebuie apelat cu moderaţie.

Apoi, mâncarea de la ţară este întotdeauna mai sănătoasă, dar numai dacă este verificată. A doua greşeală, bunicii oferă copiilor dulciuri ca răsplată pentru comportamentul bun sau notele mari. Pentru aşa ceva se oferă laude sau mai mult timp de mişcare, joacă în parc. De asemenea, la masa de prânz e musai să se mănânce supe sau ciorbe. Masa cu trei feluri era adecvată când se muncea fizic mult.

Astăzi, ciorbele tradiţionale foarte-foarte grase aduc calorii nedorite adulţilor şi satură prea devreme copiii. Sau „fără rântaş sau untură mâncarea nu are gust“. Ba da, mâncarea are gust şi fără prăjeală sau grăsimi nesănătoase. Carte de vizită Dr. Corina-Aurelia Zugravu

• medic primar în Nutriţie şi Igiena Alimentaţiei

• absolventă a unui doctorat în Ştiinţe Medicale

• lector în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Dr. Carol Davila“ din Bucureşti

• membru al echipei de cercetători a Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, în cadrul Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar

• autoare a numeroase studii în domeniul nutriţiei