Infecţiile urinare: cum le tratezi ca să nu recidiveze

Numite şi cistite, infecţiile urinare apar când diferite bacterii ajung în tractul urinar, se multiplică şi afectează apoi rinichii şi căile urinare, care nu mai funcţionează la parametrii normali. Urmările sunt nevoia frecventă şi urgentă de a urina şi un anume disconfort la urinare, manifestat prin dureri sau usturimi.

Aparatul urinar şi urina au o serie de proprietăţi cu rolul specific de a bloca accesul bacteriilor şi a opri înmulţirea lor, prin orificiul extern al uretrei. Frecvent, bacteriile provin din tractul inferior al aparatului digestiv şi din anus, care se învecinează anatomic cu deschiderea uretrei. Astfel se explică şi frecvenţa mai mare a infecţiilor urinare la femei, mult mai des afectate decât bărbaţii.

Din cauza lungimii scurte a uretrei la femei, germenii prezenţi în zona anală pot migra repede în vezică. De altfel, în majoritatea infecţiilor urinare, bacteria care declanşează infecţia este E.coli, un microb care se găseşte la nivelul colonului şi anusului, responsabil de apariţia cistitei, pielonefritei şi a abcesului de prostată.

Simptomele unei infecţii urinare sunt:

- nevoia de a urina des cu eliminarea unei cantităţi mici de lichid

- durere sau usturimi

- urină tulbure sau cu miros neplăcut

- dureri laterale de spate sub cutia toracică

- uneori, greţuri şi vărsături.

Citeşte şi: Atenţie la infecţia urinară în sarcină

Deseori suntem tentaţi să tratăm acest gen de infecţii cu superficialitate. Din păcate, netratate cum trebuie, ele ne pot transforma viaţa în coşmar. Nu este o bucurie să alergi non-stop la toaletă sau să intri în panică fiindcă nu găseşti una. Nici durerile şi usturimile nu sunt tocmai plăcute. Mai mult, pot apărea complicaţii ale infecţiei urinare.

Dacă infecţia revine de trei ori pe an, se pune diagnosticul de cistită recidivantă. Cauzele sunt multiple, pornind de la neglijarea tratamentului şi ajungând la o sumă de factori de risc, care trebuie analizaţi atent de medicul urolog. Istoricul urologic poate releva anumite malformaţii ale tractului urinar, care împiedică golirea suficientă a vezicii urinare, sau o litiază renală (pietre la rinichi) neidentificată. Alte posibile cauze pot fi vaginita, uretria atrofică (în cazul femeilor aflate la menopauză) sau boala inflamatoare pelviană.

Pot să apară complicaţii şi în cazul femeilor care folosesc diafragma ca mijloc de contracepţie. Şi, nu în ultimul rând, reapariţia cistitelor este favorizată de o igienă necorespunzătoare. Există o predispoziţie pentru recidivă şi la persoanele cu un sistem imunitar scăzut, la cele care urmează tratamente medicamentoase de lungă durată şi la cele cu constipaţie cronică.

Pentru bărbaţi, factorii de risc pentru recidiva infecţiilor urinare sunt adenomul de prostată, anomalii ale tractului urinar şi un sistem imunitar deficient.

Se tratează cu antibiotice

În primul rând, medicul va cere un sumar de urină şi un examen citobacteriologic al acesteia. Dacă sunt anumite neclarităţi, probabil va solicita şi examene suplimentare, cum sunt urografia sau ecografia pelviană. Apoi, în funcţie de analize, va prescrie un tratament cu antibiotice (care poate dura chiar şi 6 luni), însoţit de hidratare suficientă (minimum 1,5 litri de apă pe zi). Dacă este cazul, se va trata şi constipaţia cronică.

Cum previi reapariţia cistitei

- Bea cât mai multe lichide.

- Igiena locală este extrem de importantă. Nu folosi geluri de duş pentru zona genitală. Apa caldă şi săpunul sunt suficiente, cu condiţia să fie folosite în fiecare zi.

- La toaletă, e recomandat să te ştergi din faţă spre spate, pentru a evita transmiterea bacteriilor în tractul urinar.

- E bine să urinezi înainte şi după un contact sexual.

- O alimentaţie bogată în fibre este utilă pentru a nu avea probleme de constipaţie.

- Important: în cazul în care ţi s-a prescris un tratament cu antibiotice, urmează-l până la capăt. Nu renunţa atunci când ţi se pare că te simţi mai bine.

Dr. Natalia Chicu, medic specialist de medicină internă, competenţă de apifitoterapie, www.drchicunatalia.ro

În infecţiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe lângă tratamentul medicamentos indicat de doctor, simpla hidratare, creşterea diurezei ajută la eliminarea prin urină a bacteriilor şi grăbeşte vindecarea.

Şi fitoterapia oferă o paletă de remedii naturale utilizate în cazuri de infecţie urinară. Printre plantele cu acţiune antispastică şi analgezică ce calmează simptomele, se numără: coada-şoricelului, salvie, urzica, coada-calului. Se folosesc sub formă de tinctură, ceaiuri. Plante cu acţiune antibacteriană sunt: ienupărul, lavanda, mugurii de plop, ulei volatil de cimbru, busuioc în miere. Se găsesc sub formă de tinctură, extracte hidrogliceroalcoolice.

Plantele cu acţiune antiinflamatoare sunt: merişorul de munte, afinul, coacăzul negru, ce se găsesc sub formă de gemoderivate.

Un alt remediu eficient este tinctura de propolis, cu efect antibacterian şi antiseptic.