Când este necesară terapia de substituţie hormonală

Menopauza este un termen folosit de medici pentru a descrie acea perioadă din viaţa unei femei în care ovulaţia şi menstruaţia încetează, ea nemaiputând să devină mamă. Menopauza se instalează, de obicei, între 45-55 de ani (vârsta medie este 51 de ani).

Terapia de substituţie hormonală (TSH) constă în administrarea de estrogen şi, uneori, progesteron, femeilor aflate la menopauză. Ea cuprinde un ansamblu de medicamente ce conţin hormoni feminini, care au rolul să îi înlocuiască pe cei pe care organismul nu îi mai produce odată cu instalarea menopauzei, contracarând astfel unele efecte neplăcute ale acesteia. În ce constă

Tratamentul diferă de la o pacientă la alta. De regulă, medicul prescrie medicamente bazate pe o combinaţie de estrogen şi progesteron. Dar femeile care au avut o histerectomie (extirparea uterului) iau numai estrogen. Tratamentul hormonal este adesea prescris sub formă de comprimate orale, dar este disponibil şi sub formă de plasture, cremă sau gel, se poate administa vaginal (inel, cremă sau supozitor), prin implant sau poate fi injectat.

Terapia cu estrogen are numeroase beneficii:

- reducerea bufeurilor, a transpiraţiei în timpul nopţii, a atrofiei vaginale şi pilozităţii excesive;

- diminuarea pierderii tonusului muscular al vezicii urinare, a modificărilor cutanate, a tulburărilor de somn şi modificărilor de dispoziţie;

- protecţie împotriva cancerului colorectal;

- un efect pozitiv asupra densităţii osoase (de prevenire a osteoporozei);

- menţinerea tensiunii arteriale în limite normale şi reducerea vâscozităţii sângelui;

- o influenţă bună asupra memoriei;

- contribuie la menţinerea nivelului normal de zahăr în sânge, deci previne diabetul zaharat;

- creşte rezistenţa organismului la infecţii – cele urinare devin o problemă după instalarea menopauzei;

- efecte pozitive în ceea ce priveşte vederea;

- prevenirea glaucomului.

Efectele secundare care pot să apară în timpul terapiei hormonale sunt: sângerarea vaginală, balonarea, hipersensibilitatea sânilor, cefaleea, greaţa, mâncărime vaginală, crampe în picioare, modificări ale dispoziţiei şi pierderea apetitului sexual.

Riscurile asociate cu tratamentul de substituţie hormonală, când nu este adecvat sau este aplicat în pofida contraindicaţiilor, sunt: probabilitate crescută de cancer mamar sau ovarian, de accident vascular cerebral, de atac de cord şi de cheaguri de sânge, de demenţă la persoanele de peste 65 de ani, incontinenţă şi probleme ale vezicii urinare.

Atenţie!

Nu se recomandă tratamentul de substituţie hormonală dacă Ai avut cancer la sân sau dacă ai un istoric familial de cancer la sân. În cazul în care ai suferit un infarct sau un episod tromboembolic (flebită), este nevoie de aprobarea unui cardiolog. Dacă suferi de lupus, o boală autoimună, este necesară opinia specialistului.

Dr. Raluca Hera, medic primar obstetrică-ginecologie, specialist Age Management Genital, www.ginecologie.ro

În mod normal, poţi începe tratamentul hormonal de îndată ce resimţi simptome de menopauză, iar, de regulă, nu este nevoie de la început să faci investigaţii.

Tratamentul hormonal se începe cu doza cea mai mică, ea putând fi crescută ulterior. Efectele tratamentului se resimt după câteva săptămâni, iar la început poţi avea câteva reacţii adverse. De aceea, este recomandat iniţial un tratament de probă, de 3 luni.

Dacă acesta nu este eficient, se poate modifica doza sau tipul de tratament. În prezent, este încurajată administrarea terapiei de substituţie hormonală pentru simptomele de menopauză şi pentru prevenirea unor boli la femei în peri- şi postmenopauză, care nu au contraindicaţii.