Pierderea echilibrului: de ce apare şi cum se tratează
Pierderea echilibrului are loc când apare o problemă cu semnalele pe care urechea le transmite creierului şi care controlează echilibrul şi conştientizarea spaţiului.
Pierderea echilibrului poate apărea dintr-o varietate de motive, precum infecţii ale urechilor, răni la cap, administrarea anumitor medicamente sau tulburări neurologice.
Pierderea echilibrului: din ce cauze apare?
Una dintre cauzele pentru care o persoană îţi poate pierde echilibrul este labirintita, infecţie a urechii interne sau a labirintului (structură a urechii care ajută la păstrarea echilibrului). Dacă labirintul este inflamat sau infectat, persoana are probleme de echilibru, ameţeşte şi auzul îi este afectat. Labirintita poate să apară după o infecţie respiratorie, o răceală sau gripă.
Pierderea echilibrului poate fi cauzată şi de boala Ménière, o afecţiune care provoacă ameţeli şi probleme de auz, ceea ce determină îngreunarea ajungerii semnalelor de la ureche la creier. Persoanele afectate de această boala nu doar că ameţesc şi îşi pierd echilibrul, ci aud şi un permanent ţiuit în urechi. Afecţiunea poate apărea din motive genetice, din cauza infecţiilor virale, bolilor autoimune sau a vaselor de sânge îngustate.
Vertijul este adesea însoţit de pierderea echilibrului. Cele două tipuri principale sunt vertijul periferic (provine dintr-o problemă care afectează urechea internă, precum o infecţie sau boala Ménière) şi vertijul central (mai puţin răspândit, poate fi rezultatul unor probleme de natură neurologică, precum atacul cerebral sau scleroza multiplă). De asemenea, vertijul paroxistic poziţional benign (VPPB) poate cauza pierderea echilibrului. Acesta apare când cristalele de carbonat de calciu din ureche se mişcă prin canalele semicirculare ale urechii interne. Canalele folosesc un fluid pentru a percepe mişcările capului, iar când aceste cristale stau în calea fluidului, urechea internă transmite creierului semnale incorecte despre pozţia capului, ceea ce cauzează ameţeala. VPPB apare mai ales la persoanele trecute de 50 de ani şi la cele care au avut traumatisme craniene.
O altă cauză a pierderii echilibrului poate fi senzaţia de leşin fără pierderea cunoştinţei (presincopa), care apare în urma unui eveniment stresant sau atunci când o persoană are tensiunea mică. Şi unele medicamente pot avea ca efect secundar pierderea echilibrului: antidepresivele, sedativele, medicamentele antianxietate, cele pentru diabet sau tensiune. Alte afecţiuni care pot duce la pierderea echilibrului sunt: neuronita vestibulara, fistula perilimfatică, sindromul Mal de Debarquement, neurinomul acustic şi accidentul vascular cerebral.
Cum se tratează pierderea echilibrului?
Când o persoană simte că se învârte camera cu ea, este slăbită, are parte de greţuri şi vărsături, dificultăţi la mers, vedere înceţoşată şi un ritm cardiac alert, este indicat să consulte medicul. În urma analizelor de sânge, a testării auzului, a măsurării activtăţii cerebrale, medicul va determina cauza pierderii echilibrului şi va indica tratamentul corespunzător. În funcţie de cauza problemei, acesta poate prescrie antibiotice sau antivirale, medicamente împotriva greţurilor şi ameţelii şi poate recomanda mici schimbări în stilul de viaţă (evitarea fumatului şi limitarea aportului de alcool, cofeină şi sare).
Citeţete mai multe despre afecţiunile care duc la pierderea echilibrului:
