Ce „ucigaș tăcut” poate vedea medicul oftalmolog la controalele de rutină?
Hipertensiunea oculară, cunoscută și ca tensiune intraoculară poate duce la probleme grave, inclusiv la glaucom pe termen lung.
Starea poate fi depistată la testări de rutină, de aceea este important să faci în mod regulat un test oftalmologic, o data la fiecare doi ani.
Dacă ești îngrijorat cu privire la vederea ta înainte de urmatorul test, ar trebui să vezi medicul oftalmolog sau optometristul cât mai curând posibil. Un test oftalmologic nu stabilește doar afecțiuni comune, cum ar fi miopia, ci poate identifica și afecțiuni mai grave care ar putea pune sănătatea în pericol.
Controalele oftalmologice de rutina, pot depista hipertensiunea intraoculară. Foto: Shuttesrtock
Una dintre condițiile pe care le poate detecta un test de ochi este hipertensiunea oculară - cunoscută și sub denumirea de presiune oculară crescută. Deși majoritatea oamenilor nu prezintă niciun simptom și este puțin probabil ca afecțiunea să îți afecteze vederea pe termen scurt, ar putea fi în pericol pe termen lung, deoarece există un risc crescut de a dezvolta glaucom.
Hipertensiunea oculară înseamnă că presiunea din interiorul ochiului este mai mare decât în mod normal - iar partea din față a ochiului nu drenează corect lichidul. Pe termen lung, presiunea mare asupra ochilor este un factor de risc în dezvoltarea glaucomului, explică Specsavers, dar pentru că relația dintre aceste două afecțiuni este complexă, sunt necesare teste.
Când este lăsată netratată, hipertensiunea arterială poate duce la o serie de boli, inclusiv retinopatie hipertensivă, în care arterele minuscule care furnizează sânge către retină sunt deteriorate. Pacienții sunt, de asemenea, expuși riscului de leziuni oculare grave, inclusiv sângerare, vedere încețoșată și pierderea completă a vederii dacă tensiunea arterială nu este controlată.
Alte afecțiuni legate de hipertensiunea arterială includ coroidopatia, care poate duce la distorsiuni ale vederii sau tulburări de vedere din cauza cicatricilor la nivelul ochiului, sau neuropatie optică, leziuni la nivelul nervului optic care nu pot provoca sângerare în ochi sau pierderea vederii. Principalii factori de risc pentru hipertensiunea oculară sunt antecedentele familiale ale afecțiunii sau de glaucom, vârsta, miopie crescută, anumite medicamente sau leziuni.
Pentru a diagnostica hipertensiunea oculară, un optician va folosi un tonometru, un test de câmp vizual și va verifica starea nervului optic. Vestea bună este că, deși această afecțiune poate fi periculoasă pe termen lung, există tratamente disponibile - iar cel mai frecvent este folosirea picăturilor oftalmice pentru a ajuta la reducerea presiunii.
Potrivit Specsavers, aproximativ 10% dintre persoanele cu hipertensiune oculară vor dezvolta glaucom în timp - iar picăturile pentru ochi zilnice pot înjumătăți riscul de apariție a glaucomului.
Cercetări recente au descoperit că unul din cinci britanici a observat o schimbare bruscă sau un oarecare disconfort în vederea lor în ultimul an - dar 20% dintre aceștia nu au verificat încă acest lucru. Un sondaj efectuat pe 2.000 de adulți a constatat că 62% recunosc că amână să-și verifice sănătatea ochilor, deoarece se tem că ar putea avea nevoie de o intervenție chirurgicală corectivă.
Și dintre cei care s-au confruntat cu probleme în ultimele 12 luni, 35% au așteptat pur și simplu să vadă dacă acestea vor dispărea de la sine, înainte de a le verifica. Și patru din zece simt că vederea lor este „destul de bună pentru a se descurca” – ceea ce înseamnă că închid ochii la probleme potențial grave. Cu toate acestea, 41% recunosc acum că problemele cu ochii lor le afectează calitatea vieții.
Și mai puțin de unul din zece (7 la sută) simt că au o bună înțelegere a ceea ce implică diferite afecțiuni ale ochilor - cu 39 la sută nefamiliarizați cu ce este glaucomul. Între timp, 79% nu știu ce este retinopatia diabetică și 62% nu ar putea recunoaște semnele degenerescenței maculare legate de vârstă.
Sursa: Mirror
