Tratamentul eficient în astmul alergic

Specifică astmului este hipersensibilitatea căilor respiratorii la unul sau mai mulţi factori iritanţi. Expuse la aceştia, căile respiratorii se contractă, mucoasa bronhiilor se inflamează şi producţia de mucus creşte. Apare dificultatea de intrare şi ieşire a aerului din plămâni. Crizele de astm repetate determină cicatrici şi, în timp, compromit funcţionarea plămânului.

Cea mai răspândită formă de astm este cea alergică (numit şi astm extrinsec). Dacă suferi de astm şi alergii, ai probabil astm alergic.

Din fericire, neumeroase studii arată că, urmând tratamentul corespunzător şi recomandările privind mediul în care trăieşti, poţi duce o viaţă normală în ciuda astmului, evitând cicatrizarea la nivelul plămânilor şi repercursiunile acestei boli cronice. Totuşi, nu toţi suferinzii de astm primesc tratamentul potrivit sau urmează sfaturile medicilor. Conform studiilor Asthma UK, efectuate în Scoţia, 1 din 3 astmatici internaţi nu a căpătat nicio informaţie despre tratamentul de întreţinere.

Esenţial: diagnosticul precis

O parte esenţială a procesului de diagnosticare o reprezintă examinarea fizică şi antecedentele familiale. Apoi, prin teste şi analize cutanate şi de sânge, medicul va încerca să identifice cauza exactă, pentru a alcătui un plan de tratament ţintit. În paralel cu tratamentul medicamentos, trebuie găsite căi de a evita alergenii, aspect care, în cazul astmului alergic, este la fel de important ca terapia.

Medicaţia potrivită

Persoanele care suferă de astm alergic au, în prezent, cel puţin un avantaj. În ultimul deceniu s-a înregistrat o creştere importantă a numărului şi tipurilor de medicamente antialergice şi multe dintre preparate au fost îmbunătăţite.

În ceea ce priveşte medicaţia pentru astmul alergic, aceasta se împarte în 2 categorii principale:

- Medicamentele pentru calmarea simptomelor. Rolul lor este ca, în cazul unei crize de astm, să oprească repede reacţia alergică şi să deschidă căile respiratorii din plămâni. În această categorie se înscriu bronhodilatatoarele (beta-2 agonişti), teofilina şi glucocorticosteroizii. Bronhodilatatoarele cu acţiune scurtă sunt inhalaţi (prin atomizor sau alt sistem de administrare) şi acţionează într-un interval de 3-6 ore. Teofilina reprezenta în trecut unul dintre principalele medicamente recomandate pentru această boală, dar are dezavantajul că prezintă riscul de a se acumula în sânge până la niveluri toxice. Ea acţionează prin relaxarea muşchilor din jurul căilor respiratorii şi stimulează funcţia pulmonară.

- Medicaţia pe termen lung. Se ia cu regularitate şi este menită să reducă şi să prevină agravarea bolii şi apariţia crizelor. Din această categorie, sunt prescrişi frecvent corticosteroizii – care se inhalează regulat - şi agoniştii beta-2 cu acţiune îndelungată.