Prostatita - boală care afectează negativ milioane de bărbaţi din întreaga lume
Boala de proastată se referă la creşterea glandei prostatei şi urinarea necontrolată. Începând cu de 40 sau 50 de ani, pot apărea primele simptome uşoare de incontinenţă urinară, iar cu timpul, din cauza bolii, aceste simptome devin tot mai incorfortabile. Doctorul turc consideră că urinarea din picioare nu creşte riscul bolii de prostate, în timp ce urinarea forţată poate cauza o creştere a riscului de hernie abdominală.
Care sunt simptomele bolii?
În opinia doctorului Cemalettin Cengiz Beyaz, în cazul bolii de proastată, apar următoarele simptome: urinarea frecventă, trezirea noaptea pentru a urina mai mult decât o singură dată, dificultatea de a urina, întârzierea la începutul urinării, senzaţia bruscă de a urina, reducerea ritmului de urinare şi senzaţia că vezica încă nu este complet golită. Uneori, pacienţii apelează la specialiştii urologi pentru că nu pot urina direct, iar atunci se recomandă montarea unei sonde.
Cum este diagnosticată boala prostatică?
În urma creşterii prostatei, una sau mai multe simptome menţionate mai sus sunt suficiente pentru a putea diagnostica boala.
“Atunci când pacienţii ne contactează, de regulă investigăm diagnosticul diferenţial al altor boli. Analiza sanguină este necesară pentru a evalua funcţia renală şi pentru a investiga o boală malignă în prostată. Prin analiza urinei, este investigată prezenţa infecţiei care poate duce la simptome similare în tractul urinar. Examenul fizic determină consistenţa şi marimea estimată a prostatei. Testele urinare pot fi efectuate pentru a evalua fluxurile de urină şi volumul rezidual de urină. În cele din urmă, volumul prostatei poate fi măsurat prin ultrasonografie. În afară de acestea, se evaluează prezenţa de piatră sau tumori în tractul urinar şi vezica urinară şi dacă există lărgirea rinichilor din cauza extinderii prostate”, explică specialistul.
Metodele de tratament
Medicul urolog consideră că la absolut la toţi pacientii se recomandă modificări ale stilului de viaţa, cum ar fi renunţarea la alcool, cofeină, reducerea dietetică a condimentelor şi a alimentelor acide, restricţionarea aportului de lichid în orele de seară şi creşterea activităţilor fizice.
“În funcţie de gravitatea afecţiunilor, pot fi iniţiate tratamente cu medicament unic sau dublu. Chirurgia de prostată poate să apară atunci când tratamentul medicamentos este inadecvat. În această fază, este util să vorbim cu pacientul pentru a decide operaţia, dar absolut în două cazuri este necesară o intervenţie chirurgicală. Acestea cazuri sunt: formarea de piatră în vezica urinară din cauza măririi prostatei, dezvoltarea insuficienţei renale cauzate de extinderea prostatei. Astăzi, nevoia de intervenţie chirurgicală deschisă pentru prostată a fost redusă considerabil. Cu toate acestea, la pacienţii cu o prostată foarte mare, încă este de actualitate chirurgia deschisă. Operaţiile închise ale prostatei se pot face cu metode diferite, cum ar fi laser, plasmakinetic, cauterizare”, declară doctorul Cemalettin Cengiz Beyaz.
Cemalettin Cengiz Beyaz, specialist în urologie al Grupului Internaţional de Spitale Medical Park din Turcia.