În ce situaţii se operează un chist ovarian

1 2 jpg jpeg

Cele de dimensiuni mari dau dureri şi balonare

Dimensiunea lor variază, de la 2 până la 10 cm (alteori sunt şi mai mari). În general, cele mici nu au simptome, însă cele mari pot da dureri abdominale, balonări sau disconfort în timpul contactului sexual.

Un chist mare se poate răsuci (în jurului propriului ax), întrerupând circulaţia sangvină, care se manifestă printr-o durere abdominală insuportabilă. De asemenea, şi ruptura chistului poate da dureri severe şi hemoragie. O altă complicaţie este compresia chistului asupra organelor învecinate (vezică, rect), lucru ce duce la apariţia problemelor renale şi a tulburărilor de tranzit intestinal.

Adesea, diagnosticul de chist ovarian este pus în urma unei ecografii de rutină. Formaţiuni care seamănă cu nişte săcuţele pline cu lichid, chisturile apar mai ales la femeile aflate în perioada fertilă, dar pot surveni şi la pubertate şi la menopauză.

Sunt cele mai frecvente (90% din cazuri), aproape toate femeile având cel puţin unul de acest tip la un moment dat în viaţă. Ele au legătură cu modificările din timpul ciclului menstrual, sunt benigne şi nu necesită tratament, întrucât dispar de la sine.

Chisturile asociate endometriozei

Endometrioza este o afecţiune în cadrul căreia ţesutul endometrului (mucoasa din interiorul uterului) se dezvoltă la nivelul altor organe.

Sindromul ovarelor polichistice

În afara chisturilor pe ovare, această afecţiune este însoţită şi de menstruaţie neregulată, infertiliatate, îngrăşare şi acnee.

Chisturile organice

Sunt cele care au, de obicei, un diamentru mai mare de 6 cm, şi reprezintă modificare a ţesutului ovarian, care poate fi benignă sau malignă. Pot fi: seroase (conţin un fel de papile şi necesită urmărire atentă, pentru că au risc de a deveni maligne), dermoide (au în componenţă diverse ţesuturi, cum sunt cele de unghii sau de dinţi; sunt adesea benigne) sau mucinoase (au un lichid vâscos, prezintă potenţial malign).

Când e nevoie de intervenţie chirurgicală

În situaţiile în care chisturile sunt mai mari de 6 cm, când sunt însoţite de simptome, când nu dispar în urma celorlalte tratamente sau când se suspectează că sunt maligne, se recomandă intervenţia chirurgicală clasică sau prin laparoscopie, ambele realizate cu anestezie generală. Intervenţia laparoscopică prezintă avantaje precum recuperarea mai rapidă şi dureri mai mici după operaţie.

Sfatul medicului Dr. Irina Stelea, medic primar obstetrică-ginecologie Tratamentul chisturilor ovariene este diferit, în funcţie de vârstă, aspectul ecografic, complicaţii şi mărimea lui. Dacă femeia se află la vârstă reproductivă, marea majoritate a chisturilor sunt funcţionale (provin dintr-un folicul nerupt cu ocazia ovulaţiei) şi, în acest caz, tratamentul este medicamentos (contraceptive orale).

În caz că după 6 luni de tratament chisturile nu au dispărut, este necesară intervenţia chirurgicală, care, de cele mai multe ori, se poate face laparoscopic, cu păstrarea integrităţii ovarelor. În situaţia în care femeia se află la menopauza, atunci se impune tratamentul chirurgical.

Dacă în timpul tratamentului medicamentos al chistului ovarian apare o complicaţie (hemoragie, ruptură sau infecţie), este necesară, de asemenea, intervenţia chirurgicală de urgenţă.