La ce ajută veninul de albine

Veninul de albine este o substanţă complexă. Numit şi apitoxină, a fost primul produs terapeutic procurat de la albine utilizat din epoca antică sub formă de înţepătură directă cu albină.

În timp, s-a aflat motivul pentru care este atât de eficient: odată cu veninul de albine, sunt eliberate în organism aproape 18 substanţe active, printre care şi melitina, un antiinflamator de 100 de ori mai puternic decât hidrocortizonul.

Tot melitina stimulează organismul să secrete cortizol, hormon cu efect antiinflamator. O altă substanţă, adolapina, acţionează ca un puternic analgezic. Ce boli poate vindeca Pentru că are efect anticoagulant, hipotensiv şi dilatator al vaselor de sânge, prin terapia cu venin de albine (apitoxinoterapie) se pot trata boli circulatorii ca arterita reumatoidă, varicele şi tromboza. În plus, apitoxina este şi un bun stimulator cardiac şi apără inima de aritmii.

„La ora actuală, el se foloseşte pe mapamond pentru tratarea unor boli foarte dificil de ameliorat sau vindecat prin medicina clasică, cum ar fi unele afecţiuni neurologice (scleroza multiplă, mielite, fibromialgie, nevralgii), reumatologice, oncologice sau dependenţa de alcool“, indică medicul apifitoterapeut Cristina Pavel.

Cele mai frecvente probleme de sănătate tratate cu venin de albine sunt spondilozele, durerile osteo-articulare, contracturile musculare sau nevralgiile, mai ales cele apărute în urma expunerii la frig, afecţiunile cronice, îndeosebi neurologice.

„Uneori, pentru aceşti pacienţi, apiterapia, în combinaţie cu plantele medicinale şi uleiurile volatile, se dovedeşte o soluţie salvatoare“, adaugă medicul.

Medicina modernă a pus la punct metode diferite de folosire a veninului de albine: sub formă de unguente sau prin injectarea de venin purificat. Se mai utilizează aplicarea acului îndepărtat de la albină sau chiar albina în punctul care trebuie tratat, fizioterapia (ionoforeză) cu soluţii conţinând venin de albine şi apipunctura, prin introducerea acelor de acupunctură în soluţie de venin de albine.

După cum afirmă medicul Cristina Pavel, cea mai simplă formă de terapie este presopunctura cu creme pe bază de venin de albine.

„Pentru aceasta este absolut necesară cunoaşterea punctelor biologic active, din care fac parte punctele de acupunctură. Ionoforeza sau aplicarea directă a acului îndepărtat de la albină presupune cunoaşterea unor noţiuni indispensabile de medicină tradiţională chineză“, subliniază apifitoterapeutul.

Ştiai că...

...în urma unei înţepături, cantitatea maximă de venin pe care o poate elibera o albină este de 0,3 mg? Ea se poate obţine de la albine cu vârsta cuprinsă între 15 şi 20 de zile.

Întrucât veninul de albine are potenţial alergizant, cel mai mare risc în cazul unei terapii cu apitoxină este cel al alergiei. Ea poate apărea şi după o perioadă îndelungată de tratament şi chiar în cazul cremelor pentru masaj sau antirid cu un conţinut scăzut de venin, la care n-au apărut reacţii alergice la început.

„Recomand ca utilizarea acestor creme să se facă având avizul unui medic specialist, care are experienţă în utilizarea veninului şi tratarea posibilelor efecte adverse“, atrage atenţia medicul Cristina Pavel. Aşadar, înainte de a recurge la apitoxinoterapie, este obligatorie o testare a sensibilităţii la venin de albine.

Riscul cel mai mare de a declanşa alergii îl are utilizarea acestei substanţe sub formă de înţepături directe ale albinei. La cei cu alergie la venin, există o srie de riscuri, cum ar fi şocul anafilactic la simplul contact cu veninul.

Mai au restricţie femeile care intenţionează să rămână însărcinate, care sunt gravide sau alăptează, diabeticii, persoanele diagnosticate cu ateroame calcificate sau cu infecţii acute severe, cei care fac tratamente cu betablocante.

Problemele de sănătate mai simple, precum tensiunile musculare, se pot rezolva în câteva şedinţe, în timp ce pentru afecţiuni greu de tratat, precum cele neurologice, vorbim de tratamente cu durată lungă, de ani de zile.

În general, este bine să se facă în prealabil o testare imunologică a sensibilităţii la venin de albine (dozare de imunoglobuline E specific), un minimum de analize generale de sânge, precum şi o verificare a stării de sănătate a inimii, a vaselor de sânge, a ficatului, a rinichilor şi a predispoziţiei generale la alergii.