În jur de 20% din populaţia din ţările dezvoltate este diagnosticată cu litiază biliară, cunoscută mai ales ca pietre la fiere sau calculi biliari.

În substanţele apoase care formează bila sunt dizolvate substanţe organice şi alţi compuşi, care fie participă la digestia grăsimilor, fie se elimină. Când însă în bilă ajung cantităţi mari de astfel de substanţe, ele nu mai pot fi dizolvate şi, prin urmare, se depun, formând calculi. Aceste pietre au în componenţă, în principal, colesterol, dar şi bilirubină, săruri de calciu şi mucus. Calculii variază ca mărime şi număr. Unele persoane dezvoltă doar un singur calcul, în vreme ce altele au mai mulţi. Litiaza biliară este întâlnită mai des la femei, la sedentari, la cei cu surplus de greutate sau cu diabet ori boli hepatice.

 

Simptomele pot lipsi

 

Dacă nu ajung să irite mucoasa vezicii biliare şi dacă nu astupă canalele de scurgere a bilei, calculii biliari nu dau simptome. Litiaza simptomatică se manifestă prin durere puternică sub coaste, în partea dreaptă, care iradiază spre spate şi spre umărul drept. Colica biliară atinge punctul culminant ca intensitate în 20-60 de minute, după care regresează. Mai pot să apară greţuri sau vărsături amare şi ameţeli. Trebuie mers de urgenţă la medic dacă durerea abdominală este atât de intensă încât bolnavul nu îşi poate găsi o poziţie confortabilă, dacă apar icterul şi febra cu frisoane.     

 

Se văd la ecografie

 

Explorarea de primă intenţie în depistarea litiazei biliare, atât preventiv, cât şi în faza acută, este ecografia abdominală. Alte explorări care pot fi folosite pentru diagnosticare sunt tomografia şi RMN-ul. Se poate face şi colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (ERCP). Aceasta se realizează cu ajutorul unui endoscop şi foloseşte raze X, fiind utilă în explorarea vezicii biliare.

Aceste investigaţii sunt completate de teste de sânge (care arată, printre altele, valori mari pentru bilirubină şi transaminaze).

 

Complicaţii posibile

 

Litiaza biliară poate avea complicaţii precum:

  • Inflamaţia vezicii biliare (colecistită), manifestată prin durere severă şi febră;
  • Icterul mecanic (produs de obturarea canalului prin care curge bila);
  • Pancreatită (inflamaţia este produsă în urma iritării canalului de excreţie pancreatic);
  • Cancerul vezicii biliare.  

 

Se tratează medicamentos şi chirurgical

Medicul recomandă tratamentul în funcţie de simptome şi de rezultatele analizelor. În cazul litiazei asimptomatice, tratamentul poate lipsi, fiind însă nevoie de monitorizare.

Tratament chirurgical constă în scoaterea colecistului (colecistectomie) şi este indicat în litiaza biliară cu simptome şi riscuri de complicaţii. Cel mai des, se practică colecistectomia laparoscopică, pentru că are mai multe avantaje pentru pacient (recuperare mai uşoară, risc mai mic de complicaţii). Colecistectomia laparoscopică se face cu anestezie generală. Pentru crearea unei camere de lucru în cavitatea abdominală, medicul introduce dioxid de carbon în abdomen, interiorul acestuia fiind vizualizat cu ajutorul unei camere video (laparoscop). Prin alte 3 incizii de mici dimensiuni se introduc în abdomen trocarele şi instrumentele de lucru cu care se efectuează operaţia propriu-zisă.

Scoaterea vezicii biliare nu afectează digestia. Este posibil ca după operaţie să apară diareea, temporar.             

Medicamente. Tratamentul medicamentos are ca scop dizolvarea calculilor şi este indicat mai ales vârstnicilor sau celor care nu pot fi supuşi intervenţiilor chirurgicale. Este nevoie de luni sau chiar ani pentru ca medicamentele să îşi facă efectul. În cazul în care se opreşte administrarea lor, calculii pot reapărea.

 

SFATUL SPECIALISTULUI

Dr. Alexandru Popescu-Arhip

medic specialist gastroenterologie, Medlife Titan Hospital, Bucureşti

 

Pacienţii fără simptome se supraveghează ecografic, la fel ca în cazul persoanele la risc. Aceştia se operează în regim programat în cazul în care calculii cresc peste 20 mm sau dacă ocupă în totalitate vezicula biliară, din cauza riscului crescut de cancer al acesteia. În plus, pacienţii asimptomatici sunt informaţi asupra simptomelor cronice ale litiazei veziculare şi ale complicaţiilor acesteia. Apariţia de simptome cronice (durere în partea din dreapta-sus a abdomenului şi greaţa cu vărsături bilioase) impune o intervenţie chirurgicală programată. Când apar simptomele complicaţiilor (durere intensă în partea din dreapta-sus a abdomenului, vărsături, colorare în galben a ochilor şi pielii, febra, urina închisă, scaune decolorate), se impune o intervenţie chirurgicală de urgenţă.

Pentru pacienţii care prezintă indicaţie de intervenţie chirurgicală programată însă au şi risc anestezic crescut sau refuză operaţia, se poate încerca tratament medicamentos - acid ursodeoxicolic. În principiu, acesta dizolvă doar calculii de colesterol, iar efectul este lent şi apare doar la jumatate din pacienţi. Tratamentul trebuie administrat cel puţin 6 luni, uneori prelungindu-se chiar şi ani de zile, iar după întrerupere, litiaza tinde să reapară.